Prieteni...

De azi
suntem prieteni
şi fericiţi
că ne-am găsit,
afară-s stele
şi deasupră-ne,
prin încercare,
câţiva fulgi cad
din neant
sau e praf de argint
peste noi scuturat...


Cu fiecare seară
care vine,
îmi culc capul
în poala ta...
e-atât de bine,
liniştită sunt
şi constat
cum lângă tine
de toate grijile
ca prin minune
mă desprind...


Prieteni
ne-a fost dat să fim,
să ne găsim
în galaxie...
şi cred,
în suflet crezu-acesta
mi-e-nrădăcinat:
nu mişcă o piatră
fără să se ştie,
aşa este dat...
şi cred acum,
din suflet,
cu tărie,
că sincer este sentimentul
ce ne-a-nvăluit
şi crede-mă că n-o să fie
în lume, un alt sentiment
aşa profund
precum e cel de prietenie,
căci sinonime pentru el sunt
mângâiere, duioşie
şi-n lumea asta ce-i mai sfânt
şi nu se ştie,
doar din când în când...
când de la sine se dăruie,
în univers ceva mişcând...