Eu, tu şi-o umbrelă...

Eu, tu şi-o umbrelă

treceam prin viaţa asta efemeră,

iubeam şi sufeream,

în relaţii – ne consumam...

Adesea mi-am propus

să opresc ploaia,

dar niciodată

nu nimeream butonul

şi adăpost straşnic era,

întotdeauna – pomul...

Eu, tu şi-o umbrelă

nimic în comun

n-aveam decât ploaia.

Astăzi nici sentimente,

nici regrete,

poate doar amintiri

care cu timpul

se vor pierde...

Eu, tu şi-o umbrelă

ca-ntr-o baladă

tristă-veselă...