Nadina

Nadina

Thursday 27 January 2011

Despre iubire...


... mă iubesc copii, părinţii, sora mea, prieteni, admiratori,colegi... fie că sunt nady_fire, nadi-rea, nadi-profă,nadi-iubită,nadi-soră,nadi-fiică, nadi-străină... şi dragostea lor m-a schimbat....
N-am crezut prea mult în puterea dragostei sau în ceea ce te poate determina să devii... dar acum cred, acum simt, acum devin şi îi mulţumesc... dragostea în diversele ei ipostaze mi-a construit caracterul, m-a modelat pe mine ca om... făcându-mă să devin mai bună, mai tandră, mai darnică, răutăcioasă voit(tot un fel de dragoste), mai înţelegătoare, mai tolerantă...

Toate aceste iubiri m-au schimbat. Dragostea de copil m-a făcut să mă văd iar copil. Să mă imaginez iar în ipostaza de copil, a ceea ce am pierdut: inocenţa vârstei lor, curajul să-nfrunt tot ce-mi pătează un ideal, ochi strălucitori în care se scaldă lumină...
Dragostea de prieteni m-a făcut să înţeleg cum e lumea, de fapt. Cu veniri şi plecări, iluzii şi deziluzii. Cu oameni cărora te-ncredinţezi, care "fură" din tine, te îmbrăţişează, îţi ţin partea, se roagă pentru tine, îţi alungă singurătatea, îţi redau încrederea, apar precum un balsam dădător de viaţă şi pleacă fără să-ţi spună...
Dragostea celor care te văd, dar nu te cunosc! Simplă admiraţie, însă o vădită preocupare pentru persoana ta!Atenţii înăbuşite pe parcurs sau îndeplinite! Oameni a căror identitate poate nu o vei ştii... gânduri care "te fură", te-nchipuie şi te doresc...
Dragostea celor care te sprijină într-un proiect, umărul care îţi ţine de cald... ochii care te urmăresc şi ascultă... cei care te susţin... cei care te sapă... mână ce stă-ntinsă...

Toate acestea indiferent dacă sunt: nady_fire, nadi-rea, nadi-profă,nadi-iubită,nadi-soră,nadi-fiică, nadi-străină... şi dragostea m-a schimbat în aceeaşi persoană, dar cu o altă capacitate de a-i înţelege pe cei dragi, cu o altă deschidere către ei privind gesturi, privindu-i cu ochi mai strălucitori, ochi ce abundă de dragoste şi lumină... pot afirma precum Coelho: "...dragostea m-a răscumpărat!".

Acasă: un loc sau un sentiment?


Întotdeauna am încercat să definesc ce e "acasă": un loc, un sentiment, un dor sau o înstrăinare? Atunci când sunt cu tine, când te pierzi cu mine, când sar în braţele tale?
Când plec ca să revin, când caut şi aflu, când vin cu braţe deschise şi-mbrăţişez toate şi mă-nfior?
Ce e acasă? Dorul de mine, dorul de tine? Noi, stând strâns îmbrăţişaţi?
E locul în care ne-am născut? Locul pe care ni-l dorim? Locul pe care cu trudă-l refacem?
Acasă e somnul, iubirea, ore cu tine, îmbrăţişarea, chemarea, strânsoarea din care nu mă mai pot desprinde? Acasă e mama sau tata, ori sunt amândoi oare?
De ce când spun acasă parcă un ceva mă cheamă?... loc, sentiment... nu ştiu în cele din urmă ce devine, ştiu doar un singur lucru: că orice ar fi, "acasă" e parte din mine!

Sunday 16 January 2011

CONCERT CORAL EMINESCU

Am avut parte de o seară foarte frumoasă în compania corului dirijat de domnul Rădoiaş şi alături de domnul Voicilă care a recitat sublim, m-a cutremurat foarte mult "Scrisoarea I"!! Felicitări!!
Au fost alături de mine şi cele două colege ale mele, Căciulă Diana şi Zlăgnean Artemiza, au fost şi copiii de la Şcoala Generală Vladimirescu!! O seară cu adevărat reuşită, cu aplauze la scenă deschisă...
La mulţi ani, Eminescu... la împlinirea a 161 de ani de la naştere!

Friday 14 January 2011

Emoţie, trăire, tu şi eu - zăpada sufletului meu...

Emoţie - când îmi simt inima-n gât, pe tine privindu-mă, ghicindu-mă, iubindu-mă... când îmi ard obrajii, când te-ntâlnesc, când sună telefonul...

Trăire - când pleci şi mă laşi, când mă pierd toată, când revii şi nu mă aştept, când reacţionezi cum mă aştept, când mă superi, când radiez toată... când mă săruţi, mă-mbrăţişezi şi spulberi orice-ndoială... când stărui, te simt, te vreau... când îmi zâmbeşti şi -n zâmbet mă cuprinzi întreagă... când facem lucrurile-ntr-adevăr să meargă... când doi, unul spre altul aleargă... lăsând în urmă lumea-ntreagă...

Tu şi eu - două suflete fugare, libertine, doritoare... cântec ce se completează, vals ce acum se dansează... suflete la unison, vise contopite... trupuri ce tânjesc, lacrimi ce iubesc, sărut îndelungat, o fată şi-un băiat...

Zăpada sufletului meu - tu, cel care mă ia de mână şi mă lasă... de care mă îndrăgostesc şi dezdrăgostesc de zece mii de ori pe zi... cu care adorm în gând... care îmi face viaţa frumoasă... după al cărui sărut tânjesc, eşti fulgul învelit în dragoste... aievea vii, săruţi în zbor, uşor... şi te topeşti... şi te iubesc, nu există altcineva fulg drag să mi-l închipuiesc...

Sunday 9 January 2011

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate...


... pentru că de când l-am cunoscut, mereu a existat el, purtându-mi o infinită dragoste...
Şi datorită faptului, că nimeni, niciodată, oricât ar susţine şi afirma, nu mă va putea iubi atât de delicat, necondiţionat, fără speranţă precum o face el...
Şi mă iubeşte în continuare, cu toate că am plecat de atâtea ori de lângă el, cu toate că nu l-am iubit pe măsură... mă iubeşte continuu, cu o dragoste pe care nu ştiu dacă o merit... fiindcă am fost rea, fiindcă l-am lăsat fără speranţe, fiindcă nu l-am iubit cum ar fi trebuit şi şi-ar fi dorit...
Alerg după himere, la nesfârşit, după oameni care îmi cântăresc sentimentele şi le negociază... care le comercializează după cum le este lor la îndemână...
Ştiu că el, va fi întotdeauna acolo, pentru mine... dar oare pentru cât timp? mă va aştepta din "hoinăreala" mea? va fi dispus să ierte şi să uite toate?
Ştiu că greşesc - acum, azi, în ceea ce-l priveşte, îi priveşte şi mă priveşte - şi nu sunt dispusă să-mi îndrept greşelile... merg până în pânzele albe, hotărâtă să lovesc zidul nemilos şi să cad la pământ înlăcrimată... îmi voi asuma orice greşeală, deşi iubind nu înseamnă a greşi... dar treptele ce succedă calea către iubire... sunt presărate cu greşeli asumate, lacrimi, dezamăgiri, neîmpliniri...
Şi totuşi el va fi mereu acolo, lipit de zidul inimii mele... îi voi auzi fiecare bătaie a inimii, chemându-mă, să mă-ntorc de pe cale... va fi foarte greu să convieţuim sub acelaşi zid... şi cu atât mai grei vor fi paşii mei rătăcind mereu, pe altă cale... de nu ştiu ce, în căutare...

Şi sunt conştientă că: " Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată."

De ce-mi iubesc bărbatul?


Fiindcă pare mai determinat decât mine în ceea ce face, dar întorcându-se din drum, admite că nu sunt mai slabă din fire decât el. Pentru că îmi ţine de cald. Chiar şi atunci când sunt capricioasă. Pentru că mă ţine în braţe. Chiar şi atunci când fac pe supărata fără motiv...
Pentru că se gândeşte toată ziua la sex, dar îmi vorbeşte despre dragoste... şi este capabil să facă şi dragoste... pentru că numai el ştie să fie astfel, fără nici o urmă de îndoială...
Pentru că îmi stârneşte imaginaţia ... fie că scriu... fie că îmi închipui ceva... fie că ne lansăm în provocări împreună. Şi la rândul meu ador să îi stârnesc imaginaţia... să îi captez atenţia... să-l aţâţ cu cuvinte... cu gesturi...
Pentru că nu îi plac poveştile mele siropoase. Tragismul meu. Şi totuşi îmi ascultă poveştile, ...zâmbeşte şi freamătă la auzul lor... îmi mângâie chipul, mă sărută pe frunte în semn că va fi bine...

Pentru că face ce face şi tot în preajma mea ajunge . Pentru că se comportă precum un bărbat puternic , iar alteori zâmbetul îi trădează sufletul de copil...
Pentru că are senzaţia că mă conduce, dar îi place să fie dominat şi condus. Pentru că stârneşte în mine dorinţa. Pentru că bravează deseori, pentru că nu plânge, chipurile... dar uneori îi şterg lacrimile şi îi sprijin umărul...
Pentru că pooate fi bădăran, dar şi bine-crescut... pentru că îi place să îmi dea speranţe doar de dragul de a-mi da speranţe... pentru că e dispus să renunţe, fictiv, la viciile şi pasiunile lui , doar ca să îmi facă pe plac...
Pentru că construieşte. Creează. Caută şi admiră feminitatea. Pentru că mă critică atunci când greşesc...pentru că m-a ales şi se simte mândru să-l fi ales...
Pentru că îşi cere iertare când nu mai sper... pentru că cerându-şi iertare o face stângaci... pentru că tot ce face nu face cu răutate... uite de asta-l iubesc!

Monday 3 January 2011

2011 - news...

Noul an debutează cu veşti bune! Încă de anul trecut ne-am angrenat într-un concurs organizat şi găzduit de municipiul Bucureşti: Concursul naţional de creaţie literară "Mircea Sântimbreanu". Am participat cu trei elevi, fiecare intrând în concurs cu două poezii. Elevul Sas Robert de la Şcoala Generală "Adam Muller Guttenbrunn" Zăbrani a luat menţiune la secţiunea poezie! E un lucru bun! Felicitări Robert! mergem să ridicăm diploma... şi urmează să primim rezultatele de la concursul de la Oradea "Domn, domn să-nălţăm".
Sper ca noul an să ne aducă cât mai multe proiecte, cât mai multă inspiraţie în a le da curs şi susţine... mult succes în noul an elevilor mei :-)
E doar început de an, ne aşteaptă multă muncă... doar muncind, vom persevera... so, let's do it!!