Nadina

Nadina

Wednesday, 17 January 2018

Adam și Eva




















Îți mai amintești?
corpurile noastre
au fost vasele de lut
dintru început
în care orgoliile
și păcatul
n-au avut loc.
Și iată-ne 
făcând pasul greșit,
lutul de mult
s-a înmuiat.
Privește, luna
ne luminează drumul
dinainte și ne direcționează
din nou pe căile preasfinte.
Ah, îți mai amintești
în sânul Tatălui
ce fericiți am stat?
păcat că prea curând 
ne-am depărtat.
Pășește dinainte-mi,
vino, lângă cea care
te-a târât în păcat,
lumino!

din volumul "Excelsior!"
foto: Corina Chirilă

Wednesday, 10 January 2018

**













Da, tu!
Vii și-mi desfaci palmele,
mă golești de vise
și fugi în lume cu ele.
Atât de străină
mă simt astăzi
când toată taina
ai răspândit-o
oamenilor.
În cine să mai cred,
dacă și tu
ai luat liniștea nopților mele,
iar în schimb mi-ai dăruit
dezordinea lucrurilor?
Știu, părea atât de banal
să visez și să mă regăsesc
dincolo de această lume
care mă ucide cu judecata ei
atât de impersonală și rece.
Ca un Iuda m-ai vândut,
mă predau, dar nu pledez vinovată
pentru că eu, contrar așteptărilor voastre
nu i-aș condamna pe cei care visează.
Dimpotrivă, i-aș proteja
fiindcă știu că au învelișul fragil.
Cum ai putut să te atingi
de rochia neîntinată
pe care am purtat-o
cu atâta demnitate
și frumusețe 
ani la rând?
Puteai să mă ucizi
și-apoi n-aș mai fi știut
nici de destrămarea
orânduirii acestei lumi,
nici de glasurile care mă osândesc.
În schimb, aș fi auzit ca un sunet final
clopotele care m-ar fi însoțit
dincolo de tot ceea ce n-ați înțeles voi.
Nu-l huliți pe cel care creează
și nu-l goniți cu pietre,
nici nu-i luați visele
care reprezintă pentru el
temelia întregii creații
de până acum.
N-am să mă mai întorc
și o să rămân așa străină,
fără să mă mai citiți.
În nicio filă nu mă veți mai afla
pentru că de astăzi,
din ziua în care m-ați deposedat de vise
a-nceput pentru mine exilul!

din volumul "Excelsior"
tablou: artista Dorina Costraș
https://dorinacostras.com/ro/

***














Iubesc!
și-n suflet
mi-e atât de frumos,
simt că în mine
s-a trezit un om curajos
și mi-e bine
cum nu mi-a mai fost.

din volumul "Excelsior"

Wednesday, 11 October 2017

Scrisori fără răspuns















Îţi scriu şi nu-i întâia dată
când n-ai să poţi
în ochii mei privi,
cu dragostea de altădată
mai ştii, demult eram copii.
Şi azi pledez nevinovată
când ne-ntâlnim
şi nu vorbim,
nu eşti supărat 
şi nu sunt supărată,
sufletele ni le-am potrivit
în ţintirim.
Nu-ţi mai cer mângâieri
precum odinioară,
lumina felinarului te îndemna
să mă strângi în braţe
o dată şi-ncă o dată,
iar clipa fermecată
parcă nu se mai termina.
Îţi scriu din când în când
şi îmi fac rău,
biete scrisori
fără destinatar
cu cât mă îndârjesc mai mult
tu dinainte îmi apari. 
Nu te ascult,
eşti o nălucă
te-aş alunga
dac-aş putea
fiindcă îmi pui visele pe fugă
mă mir şi că te-am cunoscut cândva.
Îţi scriu când plouă şi când ninge,
uitându-mă peste umăr încet
atât de des în linişte ascult 
pasul absent!
Ce şansă am să îmi răspunzi,
măcar cu o iscălitură
să am dovada că mai eşti
tu, singura dragoste
care mi-ai fost pură?

din volumul "Toamnă. Rugină. Şi celelalte..."
photo credit: Ursula Sandner

Wednesday, 23 August 2017

Despre omul frumos...


















Admir oamenii care nu se feresc să spună ce au de spus, pe aceia care luptă pentru idealul în care cred şi nu şi-au pierdut de-a lungul timpului speranţa. Sunt oameni frumoşi cei care n-au îmbrăcat vreodată straiele minciunii şi-ale ipocriziei sau cei care au trăit demni, nu în umbra propriei laşităţi. Sunt oameni cu adevărat, aceia care prin propriile eforturi au ajuns ceea ce sunt astăzi, indiferent câte au avut de înfruntat. Intemperiile acestei societăţi, din păcate, ne-au ajuns pe toţi. Demni de tot respectul sunt aceia care vor rămâne verticali cu ei înşişi şi de-acum înainte. Pe omul frumos, îl admiri zilnic, în societate sau în afara ei, iar faptul că nici nu trebuie să i-o spui pentru că el ştie ce şi cum gândeşti face dintr-un om, doi oameni frumoşi. Dacă ar exista un astfel de lanţ neîntrerupt, câţi oameni frumoşi am fi?
- fragment din lucrarea "Culegere de monologuri"

Sunday, 6 August 2017

I-am dat un patru şi-am plecat...












"A fost o vreme când ne-am iubit. Eram frumoşi şi tineri, ne ţineam în suflete idealurile aprinse şi luptam împreună pentru ca acestea să-şi afle într-o zi împlinire. Trupurile noastre parcă sculptate pe-atunci, au locuit de-atâtea ori plaja în zilele de vară. Era şi cald, şi răcoare, iar noi nu ne mai săturam de dragostea noastră. Iubeam milimetru cu milimetru fiinţa ce nu-nceta să mi se ofere cu tot sufletul. Astăzi, când mi-aduc aminte de-acei ani, stau şi mă-ntreb unde a dispărut toată încrederea în visurile noastre? O mare parte din ele, le-am împlinit. Însă pe măsură ce-a trecut timpul şi ne-am copt, am pierdut din vedere dragostea. Şi treptat, ne-am transformat în nişte străini. Era mult mai absent, mai indiferent. Nimic din ce era el altădată, nu-mi mai iscodea privirile languroase. Am strâns într-un impuls de moment degetele în pumn, crezând că astfel voi reuşi să potolesc lacrimile. Dar n-am reuşit. Iar atunci când am realizat că nu mai există sorţi de izbândă şi că ne lovim zilnic de-acel zid de tăcere ce s-a înălţat între noi, i-am dat un patru şi-am plecat. Pe unde mai eşti astăzi, iubitule? Ştiu că şi tu eviţi oglinzile, ca să nu vezi unul faţă de celălalt ce mult ne-am schimbat..."
- fragment din romanul în lucru "Ai toate feţele Evei"
sursă pictură: http://dorinacostras.com/ro/

Thursday, 27 July 2017

Reflecţii...













"Şi iată, fericirea poate fi construită din gesturi simple, dar pline de emoţie. Gesturi pe care am uitat să le mai manifestăm în graba noastră spre drumuri nesemnificative care ne răpesc clipe din viaţă. Dac-am fi mai simpli, mai buni, mai curajoşi, mai sinceri ne-am descoperi pe noi înşine şi i-am lăsa pe cei de lângă noi să ne descopere aşa cum suntem. N-ar mai trebui să purtăm măşti pentru ca X sau Y să ne placă, să ne aprobe sau pur şi simplu să ne însoţească. Dacă ne-am privi măcar o dată pe zi în oglindă şi ne-am vedea în lumina limpede a dimineţii, am înţelege care ne este rostul şi nu ne-am mai frământa atât în ezitări şi incertitudini. Realitatea are ceva concret, care nu ne poate fi luat de absolut nimeni: ceea ce suntem când ne privim în adâncul sufletului. Fă-ţi timp pentru tine mai des şi curăţă din când în când cămările prăfuite din lăuntrul tău. Deschide fereastra sufletului şi lasă lumina să te inunde. Fericirea nu e o noţiune abstractă, o poţi avea atât de uşor, dar te îndepărtezi de ea când devii străin de tine şi nu te mai recunoşti. Să trăim simplu, frumos şi fără mască. Sufletul să-l lăsăm curat în noi să crească."
- fragment din lucrarea "Culegere de monologuri"