În drum...

Mi-a rămas sufletul în drum,

Te rog să-l ocoleşti,

Nu mi-l călca.

E drept

Că m-aş putea feri,

dar azi de lacrimi,

nu mă pot urni...

Mi-a rămas sufletul în drum

Şi-l bate vântul,

se înnoptează,

noaptea, tribut cere.

Nu am speranţe,

nu am nici mângâiere,

astăzi nu am nici viaţă,

în ochii trecătorilor

nu sunt decât paiaţă...

Mi-a rămas sufletul în drum,

dacă îl vezi,

te rog, nu accelera...

oricum, de-acum

 nimic bun

nu i se va

mai întâmpla.

Păziţi-vă sufletele din drum,

căci viaţa,

mizeria sa,

nicicând

nu le vor cruţa!