Mai ştii?

Mai ştii?
cum mă purtai pe creste
şi-mi spuneai seara
o poveste.
Bunicule,
e mult de-atunci
şi copilăriei farmec
încă îi aduci.


Cutreieram din zori
şi până-n seară
de parcă căutam
cu tine -
o comoară.
Bunuţule,
cât te iubeam,
doar să petrec cu tine
ore-n şir,
eu, pretutindeni,
te-nsoţeam...

Mai ştii?
când mă strigai pe nume,
cum mai râdeam
la ale tale glume.
E mult de-atunci,
spre bătrâneţi te duci
şi cine ştie
ce cărări ai să apuci...



Te vreau şi astăzi
lângă mine,
cu ochi ce scăpărau
blânde lumine.
Mai ştii?
când m-ascundeam
în toată seara,
ţi-am fost atâţia ani
şi bucuria,
şi povara
fiindcă te necăjeam...


Mai ştii?
aminte-ţi mai aduci?
cum mă suiam vara
pe uluci...
De toate, azi, mi-aduc aminte
şi parc-aievea
îmi trec pe dinainte.