Cum am stat
cu sufletul deschis
pe ramul unui pom
nemăsurat.
Şi mi-am jurat
că n-am să mă întorc
şi că de mâine,
priviri, iubiri
şi toate ale mele
îţi vor părea străine.
Cum am stat
şi-am cugetat,
mi-am propus
hainele unui supus
să nu mai îmbrac.
Un veac s-a dus
şi cum am stat
de-am cugetat
eu am uitat
puţin câte puţin
de noi...
Acum e în zadar
să mă aduci-napoi!
No comments:
Post a Comment