Am aşteptat atâta timp...

Am aşteptat atâta timp,
să mi te-aşez pe portativ.
Trăiam cu gândul,
cu speranţa
făr' să-mi dau seama
că îmi trece viaţa.


Am aşteptat
aceleaşi năzuinţi
mereu din deznădejde
m-au re-nviat...
Când m-am trezit,
chipul mi-era tânăr,
sufletul - îmbătrânit...


Şi-am petrecut aşa
mulţi ani în aşteptare,
fără să realizez
că rolul se va inversa:
chipul se va risipi
sub riduri,
iar inima se va reconstrui
din ale dragostei
reziduri.


Te-am aşteptat atâta timp
în toţi aceşti ani
am fost doar o chemare,
într-una invocam - iubirea,
ce sinonim nu are.


Am aşteptat atâta timp
Dar, vezi tu,
astăzi ridurile se întind
şi tu chiar venind
din depărtare:
vei mai avea ochi
să mă mai vezi -
oare?


Am aşteptat atâta timp,
măcar cu ochii plini de lacrimi
ca pe o amintire - aievea,
să te-ating...
Ah, ale sufletului patimi
în ce pânze ale dragostei -
se prind...