M-am regăsit...

M-am regăsit,
pe mine - copil,
după atâta timp
pot cu acea fiinţă dialoga...
Mi-era un dor,
un dor nebun
de clipa care parcă
nu se mai înfiripa...


Plutesc,azi, amintirile
ca într-o barcă,
mă cheamă:
acolo unde-i fulguit,
în locul unde
nu demult,
ţineam în palme
ce-am iubit...

Copil fiind,
nu mă temeam
că dimineaţă
s-ar putea să fi pierdut:
tot ce iubeam,
acel tot în care,
nădejdea, îmi puneam...


M-am regăsit,
purtând o haină albă,
o mantie strecurată,
parcă de argint...
Azi ţin la piept,
un bulgăre
şi nu mi-e rece,
nu vă mint...
copilăria ţine de căldură,
doar ea mai poate
astăzi ţine,
în dragoste
loc de rău şi ură...



M-am regăsit!
Azi nu mă mai întreb,
azi nu mai caut
nici un răspuns
şi nici nu ţin ca să mă laud
cu starea în care am ajuns.
M-am regăsit,
astăzi m-am desăvârşit,
m-am regăsit pe mine,
acel copil uitat de lume
într-un colţ,
m-am regăsit,
idealistul mult râvnit,
prădat de hoţi...

M-am regăsit
şi sunt lumină,
da, acea lumină,
ce s-a întors
din depărtare
şi rutină...

 Lin,
clinchete se-aud,
încă n-au obosit...
e seară,
mult prea seară
şi eu n-am încetat,
ca să mă minunez
că iată, m-am aflat!