Nadina

Nadina

Wednesday 21 February 2018

Săraci sunt cei care nu mai au chip. Nu mai au suflet.


















(sursă foto: Internet)
Săraci sunt cei care arată cu degetul. Care sunt plini de dispreț. Cei în a căror inimă dragostea nu a reușit să își facă culcuș. Cei care au uitat să mai dăruiască, să îmbrățișeze, să țină cu adevărat pe cineva iubit de mână. Săraci sunt toți cei care au uitat de Dumnezeu, de părinți. Cei care au uitat că trăiesc printre oameni și merg mânați prin viață de propriile scrupule. Săraci sunt acei oameni care nu primesc cu bucurie, dragoste și speranță. Sărac cu adevărat ești atunci când constați că nu te mai caută nimeni. Sau cel puțin nu cu dragoste și dor. Poate doar, dintr-un vădit interes. Săraci nu sunt săracii lumii. Care pătimesc prin înfometare, îndurarea frigului în lipsa unui cămin. Cei care sunt măcinați de frica războiului. Cei pentru care pacea de multă vreme nu mai e sinonimă cu nimic. Aceștia sunt martirii acestui pământ, într-un context actual când războiul din noi a preluat pacea ce domnea altădată. Săraci sunt toți cei care instigă la astfel de acte, din care au de suferit milioane de suflete. Săraci sunt cei care evită să se privească în oglindă pentru că nu mai au chip. Nu mai au suflet.

Monday 5 February 2018

***















Când nu ești,
mă minunez
că mai pot fi eu,
același cântec
l-am cântat mereu
chiar dacă uneori
s-a auzit în surdină
nu-s bătăile inimii
de vină.
Cât poți de des,
tu, vino!
în brațele-ți
să mă refugiez, 
lumino...

din volumul "Excelsior"

Wednesday 17 January 2018

Adam și Eva




















Îți mai amintești?
corpurile noastre
au fost vasele de lut
dintru început
în care orgoliile
și păcatul
n-au avut loc.
Și iată-ne 
făcând pasul greșit,
lutul de mult
s-a înmuiat.
Privește, luna
ne luminează drumul
dinainte și ne direcționează
din nou pe căile preasfinte.
Ah, îți mai amintești
în sânul Tatălui
ce fericiți am stat?
păcat că prea curând 
ne-am depărtat.
Pășește dinainte-mi,
vino, lângă cea care
te-a târât în păcat,
lumino!

din volumul "Excelsior!"
foto: Corina Chirilă

Wednesday 10 January 2018

**













Da, tu!
Vii și-mi desfaci palmele,
mă golești de vise
și fugi în lume cu ele.
Atât de străină
mă simt astăzi
când toată taina
ai răspândit-o
oamenilor.
În cine să mai cred,
dacă și tu
ai luat liniștea nopților mele,
iar în schimb mi-ai dăruit
dezordinea lucrurilor?
Știu, părea atât de banal
să visez și să mă regăsesc
dincolo de această lume
care mă ucide cu judecata ei
atât de impersonală și rece.
Ca un Iuda m-ai vândut,
mă predau, dar nu pledez vinovată
pentru că eu, contrar așteptărilor voastre
nu i-aș condamna pe cei care visează.
Dimpotrivă, i-aș proteja
fiindcă știu că au învelișul fragil.
Cum ai putut să te atingi
de rochia neîntinată
pe care am purtat-o
cu atâta demnitate
și frumusețe 
ani la rând?
Puteai să mă ucizi
și-apoi n-aș mai fi știut
nici de destrămarea
orânduirii acestei lumi,
nici de glasurile care mă osândesc.
În schimb, aș fi auzit ca un sunet final
clopotele care m-ar fi însoțit
dincolo de tot ceea ce n-ați înțeles voi.
Nu-l huliți pe cel care creează
și nu-l goniți cu pietre,
nici nu-i luați visele
care reprezintă pentru el
temelia întregii creații
de până acum.
N-am să mă mai întorc
și o să rămân așa străină,
fără să mă mai citiți.
În nicio filă nu mă veți mai afla
pentru că de astăzi,
din ziua în care m-ați deposedat de vise
a-nceput pentru mine exilul!

din volumul "Excelsior"
tablou: artista Dorina Costraș
https://dorinacostras.com/ro/

***














Iubesc!
și-n suflet
mi-e atât de frumos,
simt că în mine
s-a trezit un om curajos
și mi-e bine
cum nu mi-a mai fost.

din volumul "Excelsior"