Nadina

Nadina

Monday 31 May 2010

La mulţi ani, ţie, copil drag...


Am vrut să născocesc poveşti despre copii. Dar ce să mai născocesc din toate câte s-au scris?
Nu pot decât să le urez tuturor copiilor ca visele să li se împlinească!Visele lor cu zâne, bune, inocente, frumoase, visele ce îi ţin departe de mocirla actuală în care trăim!!
La mulţi ani şi copiilor mei dragi... copiilor de suflet,care în trecerea lor prin viaţa mea lasă lucruri frumoase, îmi inspiră inocenţă şi candoare... îmi luminează privirea...
Mă bucur şi astăzi, de faptul, că timpul m-a crescut, m-a purtat la şcoli, mi-a insuflat dragoste pentru tot şi toate... că am devenit dascăl, dascălul copiilor mei dragi... actuali şi în devenire!!
Copii pe care peste ani îi voi vedea împliniţi, deveniţi oameni responsabili... ale căror nume vor produce întotdeauna adânci ecouri în inima mea... iar ei poate îşi vor aminti, unii vag, de doamna şi de lecţiile ei... de bibliografia bogată, de gramatica şi "muzicalitatea" ei... de orele de pregătire... câte şi mai câte taine împărtăşite, meci de fotbal, de handbal...
Sper să ajung să pot lăcrima de bucurie la împlinirile lor, să îi cunosc şi pe copiii elevilor mei... iar viaţa să evite impactul cu durerea şi necazurile în ceea ce îi priveşte. Vreau să le rămân mereu prietena în care pot avea încredere, omul pe care se pot baza, mentorul la nevoie, un umăr moale pe care să poată odihni, modelul demn de urmat, figura pe care-o caută în mulţime...
Caracterele lor se construiesc acum pentru veşnicie. Îmi doresc ca ei să poată llua tot ce-i mai bun, de la noi, dascălii lor, şi dacă e posibil să fructifice rezultatele pe mai departe în ideea de a deveni oameni curaţi, responsabili,competenţi.
Nu există zi în care să nu rememorez zâmbetul lor, când sunt bolnavă pentru ei vreau să trec peste acest hop... simt că prezenţa mea este necesară... trebuie să fiu acolo unde este nevoie de mine, unde sufletul mă cheamă... şi conştientă, prea conştientă sunt de faptul că şi eu am mare nevoie de ei... sunt precum un balsam pentru sufletul meu...
La mulţi ani dragii mei copii, cu atâtea vise de împlinit, cu idealurile neatinse de lucruri ce dor, voi curaţi şi inocenţi, păstraţi-vă sufletul neîntinat... luminaţi întotdeauna, chiar şi din depărtare... fiindcă într-o zi acea lumină va deveni o apropiere de care cu toţii ne vom bucura!! Citind tot ce mi-au scris copiii, până acum, pot afirma că de multe ori am adormit cu gândul la ei...cu lacrimi în ochi... lacrimi de fericire, de dragoste, de viaţă...
"Prietenii vin şi pleacă, dar prietenii adevăraţi rămân lângă tine o viaţă!"

Alte "frânturi" din cartea mea...


Puteam să îmi reneg iubirea în faţa întregii lumi, dar în faţa lui şi a mea nu. Asta pentru că eram atât de conştientă de iubirea aceasta. El era cel care îmi curgea prin vene, pe el îl respiram clipă de clipă.
Sufletul nu aveam cum să îl mint. Şi nici pe el. Mă trădau ochii, felul cum îl priveam, felul cum încercam să mă ascund dar ieşeam la iveală.
Când l-am întâlnit am fost cutremurată. Avea o privire blândă de om resemnat, de om care parcă aştepta să i se comunice că va avea de ispăşit o pedeapsă grea. I-am spus că încă îl iubesc si că nimic nu m-a putut face să-l scot din mintea şi inima mea. Că încă stăruie în fiinţa-mi, că prezenţa sa am resimţit-o în fiecare moment oriunde m-aş fi aflat. O prezenţă însă atât de absentă.
Că m-a durut să îl ştiu al alteia. Că fiecare secundă ce trecea fără el ucidea o parte din mine şi nu mă lăsa să respir. Că niciodată viaţa mea nu a fost mai luminoasă ca atunci când el mi-a fost alături.
Şi mă întrebasem de nenumărate ori ce îl face special. De ce e omul pe care nu-l pot uita, nu-l pot scoate din fiinţa mea? De ce şi-a impregnat parfumul în părul meu şi chipul în suflet?
I-am cuprins palmele în palmele mele şi nu ne puteam desprinde ochii unul de la celălalt. A început să lăcrimeze ..la fel şi eu. Era o emoţie care ne încerca pe amândoi.
Nu a putut să rostească decât te iubesc! Şi apoi iar ne-am pierdut unul în privirea celuilalt. Nu ne mai săturam privindu-ne. Era clipa noastră, clipă pe care o visasem atât de mult.
Ştiam că visul meu se va împlini. Că visul de a fi iubită se va realiza. Că într-un final – dacă mă iubeşte – se va reîntoarce la mine. Pentru că sufletele ce se iubesc nu pot sta departe unul de altul.
Sunt sentimente pe care nu le poţi explica celorlalţi, şi oricât şi-ar dori ei să te înţeleagă, netrăind o astfel de poveste, nu vor fi capabili niciodată.
Iubirea vine fără să o chemi. Vine pur şi simplu, te cuprinde, te poartă pe tărâmuri de vis. Sufletul pereche îl distingi dintre toate sufletele ce îşi plimbă rostul prin lume.
Pentru că el, sufletul pereche, ţi se potriveşte ca o mănuşă, ca un pantof. Dacă nu îţi vine bine, dacă nu se potriveşte perfect, te incomodează şi nu ai cum să faci să fie altfel.
Iubirea mea nu era înţeleasă de nimeni. Şi nici nu mă mai străduiam să justific ceea ce simţeam. Iubeam, trăiam, respiram, pe celălalt îl iubeam cu o dependenţă acută. El îmi era suficient pentru a fi fericită.

Doar o viaţă am şi în aceea vreau să am parte de omul pe care îl iubesc. Nu vreau să îl ţin departe de mine, nu vreau să mai simt lipsa sa. Fără el o clipă se îneacă în agonie, pe când în preajma sa, fiecare buchet de zâmbet se deschide etalându-şi petalele fericirii.
Fericirea mea e mână în mână cu el. Nimic nu poate să mă convingă de contrariu. Întâmplarea, m-a făcut să mă îndoiesc cândva că am fi suflete pereche, astăzi însă, sunt mai convinsă ca oricând.

Sunday 30 May 2010

Premiul revistei "Dacia literară" pentru proză, concursul de creaţie literară "Ionel Teodoreanu", Iaşi, ediţia I, mai 2010...












În urma participării la concursul naţional de creaţie literară "Ionel Teodoreanu" , unul dintre elevii noştri a luat premiul revistei "Dacia literară" la secţiunea proză cu lucrarea "Pădurea călăreţului".


Felicitări elevului Nistor Denis din clasa a VI-a de la Şcoala generală "Adam Muller Guttenbrunn Zăbrani", dar şi celorlalţi elevi partcipanţi: Andrei Sebastian (clasa a V-a), Bej Larisa (Clasa a V-a), Călean Cristiana(clasa a VI-a), Corbei Laura (clasa aVI-a) , Curac David(clasa a V-a), Nistor Roxana (clasa a VI-a), Petrovici Dian (clasa a VI-a), Postolachi Alexandra (clasa a VI-a), Sas Robert (clasa a V-a), Simon Jessica (clasa a V-a) şi Vasilciuc Vinicius (clasa a VI-a).

Felicitări tuturor participanţilor!!

Jurizarea a fost realizată de către reputaţi scriitori, membrii ai Uniunii Scriitorilor din România. Ceilalţi participanţi au primit diplome de participare.

Organizatorii concursului s-au angajat în editarea unei antologii care să cuprindă lucrările copiilor. Mulţumim, de asemenea, şi domnului profesor Constantin Secu pentru colaborare şi pentru promptitudinea cu care a răspuns oricărui neprevăzut întâmpinat de noi. Voi reveni cu amănunte sau chiar cu lucrările copiilor.

Sunday 16 May 2010

Vis de femeie...


...ţesut sub rochia viselor, crezând că da, doar cunoscându-te mă vei plimba, făcându-mi cunoştinţă cu fericirea... şi pentru asta unic tu îmi eşti, speranţe, vise - toate îmi hrăneşti...
Aştept cu nerăbdare fiecare semn, o zi fără de tine-mi pare un blestem... şi când petrecem orele-mpreună e-un îndemn... pe care-n orice oră l-aş urma, pe ploaie, pe ninsoare, n-ar conta...
Eşti muntele pe care vreau să-l urc spre-al cuceri... tu-mi eşti bucata şi de noapte, şi de zi... nu cred nimic pe lume a mă ferici, decât faptul de-a te iubi... eşti tot ce poate nu-mi închipuiam, necunoscându-te mi te imaginam... eşti sufletul ce mângâie şi face totul ca să-mi pară mai uşor... eşti fapta bună, mă faci să par în a luminii nopţii zână... tu, drag titan, ce-ai cucerit spaţii din mine... îmi eşti benefic, dădător de vise... şi patimile toate mi le ţii închise!!
Vis de femeie - poţi să ştii? Care vis de urmat eu aş dori? În preajma ta, cucerind înălţime după înălţime... visând că toate-s bune şi când nu-s... că cerul e mai răsărit decât apus... că-n toate se-mpleteşte a noastră fire... uimindu-i şi pe ceilalţi, a noastră nemurire!!!
Distanţe se-mpletesc cu-apropieri fireşti şi linişti care azi domnesc... preocupaţi cu binele din jur, ne-acoperim cu visul de a fi aproape... ne dăm întâlnire la intervale rare-n noapte... priveşte către cea care pare pe amândoi a ne lumina... să îţi dea un sărut şi-o-mbrăţişare trimise de mine... ştiind că înzecit acestea tu mi le vei da... semnat, pe veci, femeia pe care-o întâlneşti în vis... femeie care, raiul astăzi ţi-a deschis... şi toate-s mai reale decât ţi-am promis...

Cine zidul în neant ne ţine?

Ţi-aduci aminte, astăzi, oare? Cutreieram caişi în floare... din păpădii puful ieşea... seninul cerului ne lumina.
Şi cine ne mâna spre visele deschise, intenţionat centrate către noi? Care privea pieziş înapoi? Şi cine scăpăra o lacrimă, fără să ştie de ce-l doare? Acel, eu-tu, aflat mereu în căutare?



Cine-a cucerit înălţimile? Sau noi ne-am lăsat, rând pe rând cuceriţi de ele? V-aţi învăţat, constat să daţi buzna peste tot şi-n toate... nu ştiţi a distinge ce e fals de realitate...

Tu, dragule, te-ai dus mai repede ca puful păpădiei... şi-acum, pe-oricine-ntreb de tine, nimeni nu mai ştie... farsor ai fost şi-amorezat de când te ştiu, dar n-am crezut c-am să te pierd într-un târziu... şi nu îmi e totuna când mai caut astăzi ca să te găsesc... cât pot să plâng eu oare, pentru cât nu reuşesc? Dar ca să sufăr, ştiu, ţi se pare firesc... mi-eşti suferinţă pe viaţă... vrei să-ţi mulţumesc?

Iar pierdem nopţile sau nopţile ne pierd pe noi? Când ţi-aud glasul ca o lumânare mă-ncovoi... şi sunt mereu în căutare de idei, fără să vreau mi-aduc aminte c-acum eşti al ei... şi ce mai vrei? nu vreau să mai ştiu fapte, nici regrete să aud din gura ta... m-ai pus la zid, o fi din vina mea?


Să ştii de-acum... dacă mă vei căuta... va fi-n zadar, deci nu-ncerca... eu sunt de cealaltă parte a zidului care în dansul nostru ne susţine... şi-ţi simt adesea inima bătând, şi ochii-ţi minţii parcă fulgerând... mai sunt momente când suntem un gând... dar tu zâmbeşti, eu plâng cu lacrimi dese şi amare... habar nu ai ce-nseamnă căutare şi suspine... eu am să mor cu taine-nscrise-n mine, nu muritor sărac cu duhul, fericit, ca tine!!

Dream alone...


Am pierdut de prea multe ori pentru a mă mai putea numi o norocoasă. Am pierdut ani, vieţi, lacrimi prelinse, prieteni adevăraţi sau falşi în identitatea lor, vise, speranţe, credinţe, traiectorii clar definite şi iar... am sfârşit prin a căuta, a găsi şi mai mereu a pierde... crezând că toate-s de fapt zadarnice, şi totuşi ştiu că nu e aşa...

Azi fără să mai caut în lucruri, cercetez cerul, stelele şi toate câte luminează din altă cale decât cea directă cu pământul... au plecat mulţi, multe, câte şi mai câte... obosită să mai contabilizez veniri-plecări... drumuri înguste, veşnice compromisuri cărora nu le dau curs...

De aceea sunt astăzi, cugetătoare... liberă, mult prea liberă... neconstrânsă de alte prezenţe, false trăiri... am îndepărtat cât am putut nepotrivirea... dar n-am reuşit să adun opusul ei... şi iată-mă singură, cu veşnicele mele tabieturi... singură înfrunt destinul, nu din egoism, ci dintr-o întâmplare care nu mă lasă visele întru totul să-mi împărtăşesc...

Saturday 8 May 2010

Irish Dance & Street Dance - 8 martie 2010

STREET DANCE





IRISH DANCE






Coregrafie Irish Dance: prof. Szakacs Nadina Maria
Coregrafie Street Dance: elevii Stoiu Denis şi Jeflea Daiana

Creează o carte pentru inima ta :)

ÎNMÂNAREA DIPLOMELOR GRUPA 5

GRUPA 3

Dana şi Cristiana





Proiect – “CREEAZĂ O CARTE PENTRU INIMA TA”

Ediţia deosebită a unei cărţi


1. Imaginaţi o reclamă pentru cartea voastră (prezentaţi-o într-o pagină şi motivaţi-vă alegerea).
2. Realizaţi ediţia deosebită a unei cărţi (copertă, autori – numele participanţilor la proiect -  daţi un titlu original creaţiei voastre, conţinutul lucrării să vă aparţină).
3. Grafica să fie realizată în mod excepţional, hârtia să fie de calitate, scrisul să fie frumos, conţinutul lucrării să se încadreze în 5-7 pagini.
4. Desenul copertei să fie în strânsă legătură cu titlul şi tema cărţii.
5. Concluzii:
De ce credeţi că ediţia voastră ar avea succes?
V-ar plăcea să mai lucraţi la un proiect de acest gen, dar de o mai mare amploare? Aţi fi dispuşi să vă implicaţi în realizarea unei reviste care să aparţină şcolii?

Data demarării proiectului: 16.03.2010
Data prezentării proiectului: 16.04.2010
Locaţia: Şcoala Generală „Adam Muller Guttenbrun” Zăbrani, judeţul Arad
Profesor propunător şi coordonator de activitate: Szakacs Nadina Maria



Echipe implicate în proiectul - „ Creează o carte pentru inima ta” – ediţia deosebită a unei cărţi

CLASA a VI – a

ECHIPA 1 : Vasilciuc Vinicius, Petrovici Dian, Balea Daniel, Bibarţ Alexandru.
ECHIPA 2 : Călean Cristiana, Boncuţ Dana, Postolachi Alexandra, Corbei Laura, Nistor Roxana.
ECHIPA 3 : Ferar Larisa, Stanislav Alexandra, Balea Daniela, Şopterean Ionela.
ECHIPA 4 : Curac Ionuţ, Peri Ioan, Adam Sergiu, Griţar Flavius.
ECHIPA 5 : Băieş Sergiu, Nistor Denis, Madoşa Laurenţiu.


Cele 5 echipe au fost prezente la explicaţiile privind derularea proiectului. Odată împărţite echipele, acestea au avut datoria de a imagina un plan de bătaie în vederea realizării proiectului şi de a-şi împărţi sarcinile de muncă între ei, în mod egal.
Locurile pe care s-au clasat cele 5 echipe: echipa 2 – premiul I, echipa 3 – premiul II, echipa 1 – premiul III, echipele 4 şi 5 – menţiune.
A fost punctat cel mai original proiect, în funcţie de seriozitatea participanţilor şi de respectarea cerinţelor incluse în proiect.


Titlurile proiectelor aparţinând celor 5 echipe:

ECHIPA 1 : – „Siguranţa înainte de toate”
ECHIPA 2 : – „Lumea copiilor”
ECHIPA 3 : – „Amintiri”
ECHIPA 4 : – „Floarea primăverii”
ECHIPA 5 : – „Anotimpurile”

Thursday 6 May 2010

La mulţi ani, tată!!


am reuşit să te înţeleg...şi să te iubesc!!!cam târziu, se petrec aceste fapte în fiinţa-mi...fapte ce trebuiau să îşi afle împlinirea de la începuturile începuturilor!!!dar n-a fost să fie....şi rămân cu o durere ascunsă în sufletul meu...oricum toate s-au luminat....am fost un om "rătăcit"...doar astfel se poate explica indiferenţa mea, nepăsarea acută şi cruntă cu care mereu te-am tratat....am realizat că fără tine nu aş fi fost nici măcar trei sferturi din ceea ce sunt...mi-ai fost alături....mi-ai dat tot....dar eu, am fost oarbă şi nu am vazut....dar m-am deşteptat, şi spun eu: mai bine mai târziu, decât niciodată!!cum voi putea să îţi răsplătesc purtarea de grijă???iubirea părintească???toate sacrificiile, eforturile???toate acestea însă, nu au fost în zadar!!!azi sunt un om integru, cât de cât realizat....astăzi sunt plină de recunoştinţă pentru tine....nici nu ştiu cum să încep....dar toată sunt numai iubire.....gânduri frumoase se îndreaptă către tine!!!eram un copil adormit, dar m-am trezit!!! eram oarbă, dar vederea mi-a revenit!! refuzam adevărul, dar adevărul m-a învins....şi toate au ajuns să fie cum până acum nu erau!!!e un semn că divinitatea lucrează, că niciodată speranţa unui părinte nu e în zadar....vreau să fiu odrasla ta ascultătoare, vreau să fiu mângâierea vieţii tale....e timpul să fiu..să fiu copilul ce poate nu am fost....am greşit..îmi pare rău....îmi asum orice greşeală!!lacrimi....doar lacrimi îmi mângâie azi obrazul bătut de vânturi ani la rând....doar lumina stăruie în mine, când imaginea ta o zăresc...şi când te privesc ştiu ce însemni azi pentru mine...în sfârşit ştiu: TATĂ, eşti raţiunea mea de a fi....mulţumesc pentru toate...mulţumesc...nimic în lumea aceasta nu va putea cuprinde dragostea şi recunoştinţa ce-ţi port...nici o realizare nu va ajunge la această stare de fericire ce m-a cuprins acum....azi, în sfârşit azi, mi s-au deschis ochii..am realizat că părinţii sunt ce e mai sfânt!!!
La mulţi ani, drag, tatăl meu...

Wednesday 5 May 2010

In my head i have dreams...


De neconceput! Unii nu văd decât suprafeţele, ceea ce denotă superficialitatea lor... oamenii dezinteresaţi au avut un atu,în plus, faţă de noi: detaşare (seninătate).
Am ales să fiu un om interesat, cunoscător de frumos şi de bine! Mi-am dorit să depăşesc cealaltă latură a fiinţei mele şi să tind mereu spre cunoaştere...
Şi nu orice fel de cunoaştere... din tot cât îmi dau ei, iau puţinul care îmi este de trebuinţă... acel ceva din care îmi fac un scop şi îl dezvolt la nivel personal!
Nu mă voi limita niciodată la ce îmi dau ei!! Nu deţin adevărul absolut!! În fiecare minut, informaţia se reactualizează!! De aceea, prefer să caut clipa, nu să mă rezum la fărâme...
În mintea mea sunt vise cu şi despre oameni... totul se rezumă la oameni, cu ei lucrăm, interacţionăm etc... de aceea, orice activitate întreprinsă în jurul oamenilor trebuie să înceapă frumos... respectându-ne unii pe ceilalţi, fiind atenţi la nevoile proprii dar şi ale celor din jur...
Cea mai mare bucurie, ar fi să se diminueze dezinteresul privind cultura şi să se pună mai mare accent pe această latură... nevoie de educaţie va exista întotdeauna... cel puţin, pentru unii. Învăţăm de-a lungul vieţii că trebuie să parcurgem fiecare clipă treptat, savurând-o, învăţând din experienţele acelei clipe şi împărtăşind-o celor din jur.
Când îţi propui ceva, nu există cale de întoarcere! Şi nu uita că niciodată, nimeni nu ştie mai bine decât tine, cât poţi şi ce ai în vedere. Oferă-ţi şanse, explorează-ţi potenţialul, valorifică-ţi munca, expune-ţi ideile... fă totul pentru a te regăsi cel care eşti TU... şi atunci nu va mai exista nici un dubiu în privinţa faptului că doar ajungând să te cunoşti pe tine însăţi poţi să faci primul pas în a-i cunoaşte pe ceilalţi!!

Sunday 2 May 2010

La mulţi ani, mamă !!


Ţie mamă,îţi închin întreaga viaţă..îţi datorez primul surâs,contactul cu lumea exterioară...primul meu gângurit a fost dovada vie de iubire,primul plâns a exprimat durerea ce sălăşluia în mine deoarece comunicarea cu tine se rezuma mai mult la gesturi!!din prima clipă a vieţii te-am adorat mamă..şi tu îmi vei fi mereu icoana vie,atât la bine cât şi la greu..!!!
tu mamă,străluceşti mai intens decât luminătorii cerului..esti mâna blândă ce mă mângâie...mâna fermă ce nu mă lasă să mă abandonez meschinăriilor vieţii!!!eşti numai pace şi lumină...eşti cântec care mă alină!!!
mii de cuvinte nu pot înlocui cuvântul MAMĂ,cuvânt pe care în suflet mi l-am gravat...!!!tu,care mi-ai dăruit viaţă,o şansă de a fi cineva şi de a realiza ceva în a mea existenţă...tu,MAMĂ, vei fi mereu inima mea!!!!!LA MULŢI ANI....toate florile nu pot exprima cu certitudine iubirea ce ţi-o port...florile sunt nişte atenţii drăguţe,deosebite..însă sentimentele mele sunt dintotdeauna,aici,în inimă...pentru tine..şi vor fi întotdeauna...TE IUBESC...!!!