Nadina

Nadina

Friday 17 July 2015

Poem despre bunătate...


















Am întins mâna să te mângâi,
să te fac şi să mă fac bine
şi mi-am dat seama
că binele nu începe
unde întinzi mâna
şi nu se termină unde mângâi lumea...
De-aceea, necontenit, voi fi aici
privindu-te,
mângâindu-te
şi rugându-mă clipă de clipă,
ca nu cumva să-mi scape
vreun strop de bunătate...

Poem despre singurătate...


















Astă-seară
am plecat la somn
nemângâiată...
De când tu nu-mi mai
mângâi părul,
de când nu te mai joci cu el
şi-l faci inele...
nu vrei să ştii
cum sunt
nopţile mele
pe pământ...

Tuesday 7 July 2015

Poem...














Mi-aş face palmele pâlnie,
chipul frumos să ţi-l cuprind,
ochii în albastrul pur să ţi-i surprind...
Şi-atunci, vers cu vers
trupul în jurul tău
mi-aş înfăşura,
să mă simţi,
să te simt,
să fim una cu dragostea...

Te-aştept, nicicând nu voi înceta...mă-mbrac cu dragostea ta!














"În miez de vară, viaţa la ţară, încă mă surprinde. Totul e idilic, făcut anume pentru a fi îndrăgit. Munca şi determinarea au făcut omul să iubească. Şi ca să iubească, omul a trebuit să se ridice la înălţimea aşteptărilor a ceea ce iubeşte. Fie că am fost copil sau femeie, blândă sau uneori neastâmpărată, tu m-ai iubit! Ai iubit, îmi spuneai deseori, roşeaţa ce mi se punea în obraji. Mai apoi, ai iubit felul în care îmi muşcam buzele de nerăbdare. Era atâta viaţă în mine, în noi. Mult mai târziu, m-ai contemplat ca pe-o icoană. M-ai prins de mână, m-ai îmbrăţişat când mă aşteptam mai puţin. Astfel, a devenit, dragostea noastră. Am construit-o frumos. A decurs de la sine. Şi sunt atât de fericită că te-am cunoscut pe tine. Iubeai surâsul meu, felul în care mă dedicam proiectelor mele. Şi astăzi, adori tot atâtea lucruri, poate şi adăugate la cele ce-au fost. Şi eşti cine ştie pe unde, te plimbi prin lume aprinzând în mine un dor arzător. Mi-e atât de dor, încât urc câteodată. Să admir privelişti. Să îmi găsesc liniştea. Să mă regăsesc - pe mine! Vino, Dor! Sus, pe culme, e-atât de uşor...încă disting ale dragostei urme şi te-aştept de zor. Nu-mi mai întârzia! Te-aştept, nicicând nu voi înceta...mă-mbrac cu dragostea ta!"

- fragment din lucrarea "DOR" - Szakacs Nadina Maria

Albastrul tău...















"Ce-mi place la tine? Albastrul tău! Felul cum reflexia sufletului meu se răsfrânge în ochii tăi, precum o văpaie. Puteai să mă ţii în palmă. Atât eram de gingaşă, de alintată. Mi-ai arătat că iubirea poate fi trăită în multe feluri. Că doar călătorind şi explorând, voi ajunge la destinaţie. Eram şi eu o piatră precum multe altele pe calea aceasta neîntreruptă a vieţii. Trebuia doar să mă urnesc, să mă rostogolesc, să privesc dincolo de zare. Şi asta am făcut! Pentru că am ştiut că dintr-o piatră poate sări o scânteie, oricât de mică, care mai apoi să aprindă văpăi. Văpăi de lumină care să se răspândească cu bunătate peste ceilalţi. Am privit mereu cu inima rostogol, cerul albastru şi liber. Mi-am dorit să fiu asemeni lui, să nu mă ţină nici o rădăcină de pământ. Dar mai apoi am realizat că e o binecuvântată stare să fiu eu piatra aceea tare care observă seninul, care calcă cu străşnicie fiecare părticică din Univers, la pas. M-am bucurat că alături de cer şi pământ, pot admira semeţul munte, întinsa mare. Şi am fost fericită că Dumnezeu mi-a făcut de toate acestea parte. Cu-n gând de vacanţă, pe buze cu-n surâs, cu o carte-n mână şi cu cel care dragostea-mi împarte eu cred că totul e posibil şi vâslesc în lume, mai departe! Să mă vindec de acel dor, care mi se perindă pe la ferestre, fluturând dragoste-n zbor..."

- fragment din lucrarea "DOR" - Szakacs Nadina Maria

Nu-ţi poate fi dor la nesfârşit!



















"Femeie! Ce cauţi în clipe precum acestea? Ţi-a fost hărăzit să îţi urmezi bărbatul, indiferent ce va fi: soare, ploaie, furtună. Stai sus, precum o cetate, necucerită. Va veni şi rândul tău. Nu-ţi poate fi dor la nesfârşit. Ţi se va arăta curând bărbatul şi doru-ţi va fi potolit. Ca el nu-i nimeni altul. O spun chiar soarele, vântul uşor, o pasăre în zbor, înaltul! Nu plânge! Aşează-te pe bancă! Ştiu, rana e adâncă! Nu-i nimic de făcut, decât de aşteptat, atât cât iubirea trăieşte încă! Păzeşte ceea ce ţi s-a încredinţat ca pe-o poruncă. În inimă iubirea încă urcă. Nu coborî acum din ea. Ci bucură-te, e singura care te poate mângâia. În clipe de-ndoieli, doar ea te va salva! Şi mie îmi e dor. Şi pe mine mă doare. Dar cred! Şi cu credinţa înainte merg, e singura scăpare! "

- fragment din lucrarea "DOR" - Szakacs Nadina Maria

Fii, cu toată fiinţa ta!


















"Sunt oameni pe care i-ai cunoscut, sunt emoţii pe care le-ai trăit, experienţe cu care te-ai îmbogăţit. Trebuie să îţi asumi tot ce ai adăugat la bagajul de experienţe: oameni care nu mai sunt, oameni care voit au plecat sau pentru că nu se mai potriveau în contextul vieţii tale, oameni care încă sunt aici şi promit că vor rămâne multă vreme de-acum încolo. Nu există nicio certitudine! În schimb, există multă speranţă! Eşti ipocrit dacă negi ce-ai iubit la un moment dat, doar pentru că acel sentiment nu-ţi mai dă viaţă. Sau pentru că acea persoană nu-ţi mai împărtăşeşte principiile de viaţă pe care îţi fundamentezi activităţile. Asumă-ţi totul: ce a fost, ce este. Ce va urma! La un moment dat, toate acestea te-au bucurat! Au vibrat cu şi prin tine! Dacă nu-ţi asumi ce-a fost odată, anulezi de fapt, o parte din tine! Fii integru! Cu slăbiciuni, calităţi. Căderi şi reveniri. Trepte ce s-au succedat în calea devenirii! Fii cu tot ce-ai fost, ce-ai devenit şi nu s-a concretizat încă! Fii, cu toată fiinţa ta!"
- fragment din lucrarea "DOR" - Szakacs Nadina Maria

Prietene, să nu mă uiţi...


















Prietene, să nu mă uiţi,
nu te uita la faptul
că-n ceasu-acesta
umblu desculţ...

Mă pregătesc
de sărbătoare,
acolo, sus,
la munte
mi-e inima
încăpătoare
de nu mai
am cuvinte...

Prietene, să nu mă uiţi,
iar dacă ştii c-ai să mă vinzi
pe cinci arginţi,
să nu mă mai săruţi.
Întoarce-mi spatele,
de astăzi să mă uiţi,
eu nu,
eu nu voi înceta
să te pomenesc
în rugăciuni
şi poate Dumnezeu,
cu tine,
va face, undeva, minuni...

Prietene, întorce-ţi faţa de la mine
dar nu mânia pe Dumnezeu
nici o secundă,
căci viaţa asta crudă
abia aşteaptă să te înfaşce -
flămândă...


Prietene, să nu mă uiţi,
sunt omul simplu
ce-a urcat în munţi...
când vei dori
şi vei avea chemare,
urcă tot drept,
mă vei zări pe vreo cărare...


Prietene, să nu mă uiţi,
fost-am cândva drept,
iar azi sunt gârbovit...
de vină-s cele
ce-n viaţă-am pătimit
şi nu uita:
un zâmbet cald spre mine
sau poate mâna ta,
vor face atât de multe
şi mă vor îndrepta!


Tu nu uita de mine,
prietene,
primeşte-mă şi azi
cum se cuvine...

Ne jucăm cu anii, cu neputinţa clipelor...














"Iubirea ta e un bisturiu fin care lasă cicatrici adânci. Când am şi cele mai mici speranţe, dai peste cap lumea mea. Mi-aş dori să nu te mai iubesc.Să fiu absentă o perioadă. Poate astfel, mi-ar trece. De mine. De tine. De noi. Regret, paşii făcuţi în avans.Promit că de-acum înainte, voi fi mai chibzuită. Voi aştepta. Nu voi mai păşi pe-un caldarâm alunecos. Ţi-au crescut colţuri, pe-alocuri. N-am ştiut că inima poate avea colţuri. Astă-seară, m-am convins. Sunt sentimente ce din faşă au murit, s-au stins...ah, Dor! Cum ne jucăm cu anii, cu neputinţa clipelor..."
 - fragment din lucrarea "DOR" - Szakacs Nadina Maria