Nadina

Nadina

Saturday 31 December 2016

Gând înalt cu bucurie pentru Noul An...












"Citeam un roman despre hinduşi când băteau ceasurile către miezul nopţii. Şi mi-am adus aminte că am plecat în expediţia mea pentru că acolo zăpada avea strălucirea regăsirii. Şi uneori, pentru a păşi în Noul An, de asta avem nevoie: să ne regăsim. Mă detaşam atât de uşor de forfota din jurul meu. Când doream. Acum îi urmăream cu o curiozitate vădită. Erau alţi oameni, eram pe un alt continent, aveau alte obiceiuri. Dar erau atât de calzi, de prietenoşi, de plini de viaţă. Când am plecat, am făcut-o fiindcă mi-am dorit să nu mai fiu doar o opţiune. Ajunsă acolo, mi-am dat seama că şi plecarea în sine, reprezintă o opţiune. De aici, de pe munţii înzăpeziţi şi de la ferestrele îngheţate ale camerei mele, lansez un gând înalt cu bucurie pentru Noul An. La mulţi ani! Fiţi integri! Fiţi determinaţi! Iubiţi total! Faceţi doar bine! Ieşiţi din acest an şi intraţi în celălalt mulţumiţi!"
- fragment din lucrarea "Montesambra, bărbatul vieţii mele"

Tuesday 27 December 2016

Colind (de inimă bună)...



















În fiecare an lumina,
acum în prag de sărbătoare
ne este pururea scăpare. 

Să fie gândul precum viaţa,
înalt şi blând în fiecare,
să fim atinşi de bunătatea
Preasfintei Născătoare.

E forfotă şi veselie,
noi aşteptăm cu gând curat
pe Domnul nostru ce mereu ne-a mângâiat!

Copiii-s mai plini de lumină,
iar ochii le scapără dorinţe
ce-şi pot dori aceste fiinţe?
iubire, pace, între părinţi unitate
şi multă, multă sănătate.

Trosneşte focul cu putere-n sobe,
iar copilaşii lângă brad
sorb ale mamei blânde slove
care vorbesc de Pruncul minunat.

Miroase-a brad şi-n juru-i
se-adună magie,
clinchete de clopoţei şi 
globuri colorate sunt o bucurie.

E târziu şi e forfotă mare pe drum,
e sfânta noapte de Ajun
colindătorii la case vestesc
sosirea pe lume a Pruncului sfânt
şi blând!

Iar eu vă doresc pace şi bucurie deplină,
aducând în inimile voastre şi-n case
acest colind de inimă bună!

din volumul "Un strop de pace sunt!"

Crăciun fericit pe pământ!


















Sufletul alb se potrivea mănuşă cu vremea de afară. Ningea miraculos, iar pietrele de chihlimbar erau deja cuprinse de abur în contrast cu gerul năprasnic. Voci îngereşti intonau colinde şi-şi înălţau sufletul mai presus de fire vestind cu bucurie naşterea pruncului sfânt. Era magie în zâmbetele fiecăruia, în perdeaua de nea ce se putea întrezări la doi paşi distanţă, în sufletele noastre obosite care păreau a-şi găsi în sfârşit pacea şi lumina. Au vestit într-un glas Crăciunul şi când au bătut clopotele de prânz s-au aşternut cuminţi, precum fulgii de nea, fiecare la casele lor. În urmă-le le-au rămas doar troienile, poveştile ninse ale copacilor şi un zâmbet în colţul buzelor - de nostalgie. Crăciun fericit pe pământ! 

- Szakacs Nadina Maria 

În inima munţilor (e un alt decor)...















În inima munţilor
e un alt decor.
Mult alb,
mult frig
am mai mult curaj
când nu eşti să te strig.

Aici, în inima munţilor,
ecoul e şi el decor
şi dă farmec straielor.

Şi mergem pe munte
cu inima înainte
ah, de la ei am putea
lua câteva învăţăminte:
când ne doare să fim
precum piatra
ce durerea nu simte!

În inima munţilor
azi mă retrag,
în cuprinsul lor
am un suflet drag
de care mi-e dor...

Dincolo de creasta unde
frigul prin crăpături mai pătrunde,
m-aşteaptă dragostea ce-a sălăşluit
în Carul mare.
Dragostea care n-are nevoie de cuvinte
şi căreia nu trebuie să-i aduci aminte
că eşti aici, te simte...

din volumul "Întâlniri"

Prin fiecare gară...



















Prin fiecare gară
prin care am trecut
am mai lăsat:
un zâmbet, o speranţă,
câte ceva din ce-i frumos
să ne dea viaţă.

Prin fiecare gară 
am întâlnit
oameni care m-au iubit
sau oameni care doar
m-au amăgit.
Şi astăzi sunt datoare
să mulţumesc la fiecare
fiindcă în parte m-au învăţat ceva:
când să rămân, să-mi deschid inima
şi când să fac paşi pentru a pleca...

În fiecare gară, chair dacă astăzi e ruine
a rămas o parte din mine:
un zâmbet larg,
un vers scris cu degetul pe fereastră
şi poate inima care nu vrea să-mbătrânească.

Mă plimb şi azi prin a amintirilor gări
şi te zăresc din depărtări...

din volumul "Întâlniri"

La braţ prin amintiri cu iarna...














La braţ prin amintiri cu iarna
pornesc adesea şi nu mă mai opresc 
şi nu ştiu viscolul e azi în mine
sau în sentimentele ce le nutresc
încă pentru tine...

Păşim ca-ntr-o poveste pe-nserat
şi simt, poveştile în mine ard mocnit
de când te aşteptăm s-a înteţit
şi focu-n sobă,
ne-am delectat cu a colindelor slovă.

La braţ prin amintiri mă poartă
această iarnă-n prag sosită
şi cred că pururea-i menită
să îmi aducă, să ne-aducă aminte
din dragoste de am rămas cu-nvăţăminte.

Şi nu te las, îmi eşti în fiecare-nchipuire
te văd sosind pe drumuri troienite
când vom sfârşi cu amintirea
ştiu că mă vei îmbrăţişa, iubite...

La braţ prin amintiri cu iarna
te port în mine şi-ţi dau viaţă,
eşti pretutindeni tu ai vrea:
în fulgul rătăcit de nea,
pe la ferestre colindând,
în sufletu-mi, dar şi în gând.

Chiar dacă poate nu mă crezi
şi chiar dacă astăzi nu mă vezi
exişti dintotdeauna,
tu niciodată n-ai plecat,
în altceva te-ai transformat!

din volumul "Întâlniri"

Sunday 11 December 2016

Nu pot să-ţi spun (nici nu găsesc o cale)...













Nu pot să-ţi spun în care seară,
nu pot să-ţi spun în ce minut
ai făcut sufletul în mine ţăndări
şi de atunci nu l-am mai construit.

Nu pot să-ţi spun că deşi doare
aceleaşi sentimente-nălţătoare
se cuibăresc adânc în mine
şi-s toate numai pentru tine.

Nu pot să-ţi spun,
nici nu găsesc vreo cale
să dau glas lacrimilor ce-n colţul ochilor s-au strâns
şi au cuprins de-atâtea ori fiinţa-ţi până-n zori.

Nu pot să-ţi spun
şi te rog eu, mă iartă
şi dac-aş încerca
tu nu m-ai asculta
şi mi-ar rămâne pustiit pe cale
acelaşi Dor,
ne-am scălda în aceeaşi înstrăinare
care cu fiecare clipă doare.

Nu pot să-ţi spun,
am încercat de-atâtea ori
tu nu mă vezi, iar dacă vezi - ignori!

din volumul "Întâlniri"

Sunday 13 November 2016

Fulgi rătăcitori (pe cetini de brazi)...















Am plecat din nou
mi-am luat scutul de iarnă,
înaintez prin nămeţi
şi mi-e teamă:
că n-am să te mai văd,
că viaţa şi lipsa
vor face în urma-ţi prăpăd...

Neatinsă de vreme
e urma ta,
pendulul ceasului
pare a sta.
Clipă de clipă 
aştept cu credinţă
s-apară şi n-apare
mirabila fiinţă...

Ce-mi eşti azi?
ce-ţi sunt azi?
fulgi rătăcitori din cer
adunaţi pe cetini de brazi.
Şi plec,
iar tu plecat eşti pe veci
mâinile ce-au fost cândva calde
le simt permanent reci...

Am plecat din nou la drum,
m-aşteaptă o lungă cale
până la tine o să-mi fac cărare.
Nu ştiu dacă-i bine,
dacă mă mai vrei,
ştiu doar că eu hotărâtă
am pornit prin nămeţii mei...

din volumul "Întâlniri"

Nebun(ă) de alb (te caut dincolo de cuvinte)...



















Nebun(ă) de alb
de când mă ştiu,
te caut dincolo de cuvinte
noaptea târziu.
Şi nu mai ştiu de ai rămas,
de-aş fi rămas,
în noaptea-n care
crivăţul bătea-n fereastră,
iar noi la pas
prin viscolul ce ne unea,
ne promiteam cu glasuri efemere
ceva ce amândoi ştiam că nu se va-ntâmpla...
Nebun(ă) de alb
te caut şi azi,
cu gândul,
cu rândul,
am ajuns la nomazi.
Şi te scriu cum te ştiu,
cum îmi aduc aminte
din noaptea-n care alb cernea
şi nu găseam cuvinte...
Nebun(ă) de alb
rătăcesc şi azi,
ninsori împarţi aievea,
din viaţă îmi scazi.
Te simt în piept, undeva
eşti o bătaie ce nu va-nceta!

din volumul "Întâlniri"

Trei rânduri de mărgele...


















Mai am de la tine numai atât
trei rânduri de mărgele
ce le port la gât.
Iubitul meu, vin vremuri grele
şi genele îmi plâng,
oricât aş vrea să urc pe ele
în calea-mi mă poticnesc,
oricât aş vrea să glăsui
te iubesc
e-atât de firesc - nefiresc...

Şi-n graba clipelor 
s-au destrămat şi ele
şi-au mai rămas
doar două rânduri de mărgele.
Privesc nostalgică la şirul
ce degrab' s-a destrămat,
ne-a fost sortit să ne-amintim
unul de celălalt,
e clar că ne iubim!

Şi plouă
şi-mi pare fericirea
o reţetă nouă.
Din două rânduri de mărgele
mi-a mai rămas doar un şirag
şi-ţi mărturisesc drept:
mi-e cel mai drag,
fiindcă el poartă clipele
când te aştept...

Nemăsurate
mi s-au părut
şiragurile de mărgele toate.
Mă tem, în orice clipă m-aştept
şi cel din urmă drag şirag să pierd,
dar mai există o speranţă
atâta timp cât ne iubim
şi mai suntem încă în viaţă...

din volumul "Întâlniri"

Fericirea...



















Fericirea!
Ce-i fericirea?
am bătut la uşa ta
şi te-am întrebat...
Glasul născut din dragoste,
liniştea ce s-a răspândit peste toate
sau zâmbetul în colţul gurii - poate?

Nu mi-ai răspuns,
dar mi-a ajuns
într-un târziu
când cu privirea
m-ai pătruns
de am crezut
pe mine că nu mă mai ştiu...

Ah, fericirea e o stare binecuvântată
pe umeri aripi de îngeri ea poartă
şi bate la uşa noastră să vadă
dacă se poate strecura.
Nu-i vinovată, dacă mereu
e zăvorâtă a inimii poartă...

Fericirea! 
Ce-i fericirea?
am bătut la uşa ta
şi-atunci m-a pătruns.
Nu mi-a mai trebuit 
niciun răspuns...

din volumul "Întâlniri"

Poate a plecat prea devreme trenul...















Poate a plecat
prea devreme trenul
din locuri unde aş fi vrut
să mai fi staţionat.
Ce inimi pline de iubire
în urma-mi am lăsat...

Poate aşa a fost să fie,
să mă perind prin alte gări
să văd pe propria-mi piele
cum e să te saturi de căutări.

Poate a plecat
prea devreme trenul
şi m-am înşelat
biletul când mi-am scos
deoarece nu era dus - întors...

din volumul "Tărâmul magic al copilăriei"

Desenează-mi o inimă...













Desenează-mi o inimă
sunt pregătită să iubesc
din nou.
Cu fapte,
cu tot ce se simte
şi cu cerneala
din vechiul stilou
ce-a stat martor 
atâtea nopţi pe birou
scrierilor,
din dragoste - tânguirilor,
la flama lumânării - amintirilor...

din volumul "Întâlniri"

Am luat toamna şi-am înmulţit clipele, bucuriile, împlinirile...















Am luat toamna şi-am înmulţit clipele, bucuriile, împlinirile. Chiar şi nedreaptă uneori, viaţa îţi oferă atâtea daruri de care te poţi bucura. Faptul că exişti, că dai sens şi viaţă oamenilor, lucrurilor. Eşti cea mai minunată făptură, omule. Creaţia binecuvântată ce poate planeta salva. Întinde mâna, vindecă-i rana, încearcă să-i fi planetei tatăl şi mama. Avem nevoie de-un veac de un leac. Singur ca om nu pot schimba ceva. Ia toamna în inima ta, numără frunze, adună clipe, lasă emoţia să se-nfiripe. Şi răi. Şi buni. Egoişti. Trişti. Oamenii s-au transformat. Ce păcat!O parte din ce n-am salvat s-a surpat. Voi lupta zilnic, nu voi renunţa. Lumea-i parte din mine, sunt parte din ea. Mă simt datoare să vă trag înapoi pe voi, cei care, aţi fost cuprinşi de puhoi. Răbdare! Cu răbdarea sădeşti dragoste şi lumină pe chip şi în inimă. Nu voi renunţa. Pe mine, pe tine, pe voi toţi vă voi salva. Odată cu toamna ce s-a aprins în inima mea."

- fragment din lucrarea "Culegere de monologuri"

După ortografie şi punctuaţie (avem o relaţie)...









Dac-ai să pleci,
spune-mi:
viaţa cum ai
să ţi-o petreci?
Este mai bine
acum, că te-am eliberat
de mine?
Printre atâtea interogaţii
avem nevoie să trăim
cu punct şi virgulă,
cu exclamaţii,
cu alineat...
să dăm frâu liber
imaginaţiei
care ni s-a dat...
după ortografie
şi punctuaţie
avem nevoie
să menţinem
cu tot ce-i viu în noi
această relaţie...

din volumul "Întâlniri"

Iubim (doar prin iubire ştim să fim)...



















Iubim, atât de profund
şi de neînţeles iubim
noi, cei care n-am ştiut
decât sufletul să ni-l îmbrâncim...

Iubim şi trăim,
la limita imposibilului
ne dăruim...

Iubim şi loc ne facem
printre trecători,
noi, îndrăgostiţii
în ipostaze inedite
de atâtea ori,
nebănuiţii
plini de speranţe
şi fiori...

Iubim,
aceia care numai
prin iubire
ştim să fim...

din volumul "Întâlniri"

Tuesday 27 September 2016

Septembrie. Scrisori...















M-am adunat de-atâtea ori
din pânze şi din frunze,
ca un ecou m-am reîntors 
de după dealuri
şi-n viaţă am nutrit
atâtea idealuri.
Am iubit...

Îţi scriu şi astăzi
când inima subţire-mi este
ca o trestie dezgolită.
Să te încurajez,
să ne-amintim
de cei ce-am fost
şi dragostea
să ne rămână adăpost...

Mi-e inima plină de cântac
şi-n ultima ţigară
mi-am ars iar timbrul
ce nu s-a lipit de plic,
mi s-a lipit de suflet.
Iubitul meu,
în calea ta
eu am rămas
doar un vag zâmbet
şi o mirare 
pe buzele multora:
ce va urma?!

Scriu. Am în mine, astăzi
surâsul dragostei ce-am fost ieri
şi subţirele Septembrie
scrisori îmi scrie:
cu dragoste, cu dor şi nostalgie...

din volumul "Întâlniri"

Mi-e dor de munţii din inima ta...
















Mi-e dor de munţii din inima ta, 
de-o toamnă când enigmatice embleme
ne poartă pe frunţile-ncreţite prea devreme
în dragoste, nebănuitele probleme...

Îmi plac duminicile
ce se pierd
într-un septembrie târziu,
mi-e dor de-o îmbrăţişare a noastră,
mi-e dor ce nu mai pot să fiu...

Mi-e dor atât de des
şi de-aş putea aş colinda
duminicile din viaţa ta.

Şi iată-ne în înserare,
nici ziua nu mai e atât de lungă,
mi-adună tot mai multe gânduri,
eu care tot speram că mi le-alungă...

Mi-e dor de munţii din inima ta,
de-mbrăţişări ce s-au înfiripat
după coline.
Simt astăzi, vremea nu mai e a mea,
cât m-am înstrăinat de tine...

Mi-e dor să urc şi să te regăsesc, 
cea mai iubită pe pământ făptură,
mi-e dor de munţii care să mă cheme aş vrea,
dar care mă privesc din bătătură...

Mi-e dor mai des decât ţi-o scriu,
mi-e dor cu gândul, fapta şi cuvântul,
încât mă mir cum toate acestea-n calea ta
în înserare nu le duce vântul...

din volumul "Întâlniri"

Friday 23 September 2016

Iubesc cămaşa albă...













Iubesc cămaşa albă,
iubesc şi posesorul ei
prezenţa lor plăcută,
m-a inspirat,
mi-a dat idei.

Şi pretutindeni am purtat-o
cu dragostea c-acum
eu îi sunt posesoare,
ea a fost martoră clipelor
când de el mi s-a făcut dor.

În fiecare clipă,
simt, ceva-n mine se-nfiripă
când dorm, când mă minunez
că sunt om...

Iubesc cămaşa albă
şi ştiu că în cuprinsul ei,
eu te-am avut de-atâtea ori,
chiar dacă azi nu mă mai vrei...

Sunday 28 August 2016

Recenzie "Lupii trecutului. Sofia" - o poveste despre cum fiecare om duce o luptă cu sine...



















"Lupii trecutului. Sofia." este un roman al scriitoarei contemporane Nataşa Alina Culea şi se încadrează în categoria cărţilor din a căror lectură nu te mai poţi desprinde. Povestea Sofiei şi a lui Fabian este una captivantă, intrigantă. Dacă Sofia este personajul care poartă cu sine stigmatul trecutului, un trecut impregnat în fiinţa-i; Fabian este personajul care realizează că viaţa nu poate fi clădită în funcţie de cerinţele societăţii, că uneori contează ca pentru propria împlinire să îţi urmezi inima. Societatea propune anumite tipare după care indivizii încearcă să se muleze precum într-un pat al lui Procust, fără a mai ţine cont de propriile năzuinţe şi aspiraţii. Cei doi protagonişti se confruntă cu mentalitatea societăţii, mentalitate a cărei promotori sunt şi ei înşişi. Romanul înfăţişează o frumoasă poveste de dragoste care ia naştere în limitele conduitei unei societăţi care se ghidează după reguli şi promovează aşa-zisele bune moravuri, care în realitate sunt doar nişte aparenţe în spatele cărora ne ascundem majoritatea. Acest roman poate fi considerat pe bună dreptate unul psihologic deoarece relevă zbuciumul sufletesc al individului care încearcă să-şi valideze existenţa într-o societate în care primează aparenţele, şi nu esenţa. "Lupii trecutului" sunt acele voci care îţi anulează prezent şi viitor, plasându-te într-un trecut căruia nu i te poţi substrage. Mi-a plăcut modalitatea în care au fost construite personajele, acestea fiind tipologii de personaje a căror acţiuni relevă relaţia dintre ele şi în acelaşi timp adâncesc misterul care va fi elucidat de către personajul feminin în momentul cheie al vieţii sale când va hotărî să se "dezbrace" de toate secretele în faţa bărbatului iubit. Am citit şi recitit acest roman pentru a-mi confirma spusele de mai sus şi recomand cu toată încrederea spre lectură această poveste plină de pasiune şi mister, captivantă şi cu uşoare urme de umor fin care se pot desprinde din filele acestei cărţi. Am rămas şi cu câteva pasaje foarte dragi, la care să revin de fiecare dată:
1. "Nu mă aştept să mă caţăr pe muntele fericirii şi să rămân acolo, utopia asta e pentru creduli, dar nu se poate ca asta să fie tot, amorţeala asta care picură din gânduri în membre şi mi le îngreunează; nu, trebuie să fie ceva mai mult, trebuie să fie!"
2. "Iubirea sfidează toate legile firii, le dă de toţi pereţii...atunci când vrei să-ţi vezi persoana iubită, nu mai există coordonate..."
3. "Toată viaţa am alergat în lume după iubire. Mă împiedicam de oameni ca de pietre, îmi tăiam tălpile în uitările lor ascuţite, îmi ceream iertare unora că i-am atins, altora le ceream să mă ierte că exist şi că nu m-am născut ca toţi ceilalţi, în orânduire (...) Nu mai număram răni, număram împreună bătăile inimii tale. Şi erai. Şi eram."
4. "Am urlat amândoi pe acoperişul lumii şi stelele ne-au vorbit despre miracolul existenţei noastre. Acel sfârşit de noiembrie pe care nu-l vom uita niciodată."
5. "Inima ta este o gară, un adăpost temporar de unde aştepţi următorul tren, niciodată un port unde să se ancoreze o femeie."
6. "Asta ar trebui să facem toţi cu rănile noastre, să le transformăm în perle sau în artă şi-apoi să le purtăm cu mândrie, ca pe un simbol al triumfului..."
7. "Doar tu aduni tăceri, tu şi doar tu...Nu ştiu dacă mai există femei care ştiu să asculte liniştea, dar în niciun caz nu ştiu să o asculte ca tine."
8. "Fericirea este greu de dus, îi simţi povara? Are aripi de plumb!"
9. "Vineri, Sofia mă aşteaptă în pat citind o carte - uneori citeşte cărţi, alteori citeşte oameni."
10. "Bărbatului pe care l-am iubit.
Ploaia îţi va şterge paşii,
Vântul ne va spulbera în colţuri de lumi,
Ne vom purta suportabilele poveri (...)
Vom închide uşi în spatele cărora ne vom prăbuşi.
Pentru un praf de iubire.
Deşert fără tine, continui să merg.
Prea târziu pentru noi,
Prea devreme pentru lipsa ta.
- Ar fi fost pentru o viaţă?
Nu vom şti niciodată..."
11. "Muzele se nasc, ele nu devin, tot aşa cum nu vor muri niciodată..."
12. "Îţi mulţumesc că eşti tu, cu toate chestiile magnifice pe care le spui, dar şi cu prostiile pe care le debitezi; că de când ai apărut în viaţa mea, nicio zi nu mai seamănă cu alta, dar toate seamănă cu tine; pentru că aş vrea să fug de o mie de ori de tine şi să mă întorc tot de atâtea ori; pentru dezordinea pe care-ai provocat-o atomilor mei; pentru că oriunde aş fi fără tine, nu este locul unde vreau să fiu; pentru că aş sta o viaţă să-ţi număr bătăile inimii; pentru că senzualitatea ta este un exerciţiu cardiac căruia abia-i fac faţă, dar nu aş renunţa la ea..."
13. "Nimeni nu vrea să moară, deşi nimeni nu ştie să trăiască."
14. "Vreau să fiu vioară, să fiu un arcuş de vioară care redă muzica divină , simfonia cerurilor. Viaţa mea este o bătaie de aripi."
Felicitări, Nataşa Alina Culea! 

Friday 26 August 2016

Să fiu copil...



















Să fiu copil,
ah, cât mi-aş mai dori
să strâng în braţe noaptea jucării,
să râd, să cânt, să arat lumii
cât de fericită sunt...

Şi să mă bucur 
de fiecare bucată
de fericire care pe pământ
mi se arată...

Să fiu copil,
să fiu iubire
şi să reuşesc, Doamne,
cum făceam demult:
sufletul să mi-l ascult,
să plâng, să râd,
să pot să lupt...

Să nu mi se pară nedrept
un lucru care-ntârzie
când îl aştept...

Să fiu copil,
cât îmi doresc
şi să călătoresc
în alte lumi,
să cred că sunt posibile
minuni...

Ah, cât aş vrea, 
te rog eu, minte-mă,
spune-mi că se mai poate
să fiu copil
măcar pentru o zi sau noapte...

din volumul "Tărâmul magic al copilăriei"

Tuesday 23 August 2016

Îmi eşti rămasul...















Mă-mbrac cu tine-n fiecare gând,
la ceas de seară tu mi-eşti straiele
şi tandru mă-nveleşti...
Tu îmi eşti clipa,
îmi eşti ceasul,
din toate câte
mi s-au întâmplat
îmi eşti rămasul...

din volumul "Poeme pentru el"

Mi-e dor de tine (şi poate nu ştii)...















Numai gândul că peste munţi şi văi
m-aşteaptă calzi şi sinceri
întotdeauna ochii tăi
de înger...

Doar acest gând îmi dă putere
şi determinare,
nici nu ştii că-mi faci bine
când dragostea-ncărcată-n raniţe
o trimiţi la mine...
Şi numai gândul că eşti,
fericită că-s şi eu pe pământ
şi mi-a fost dat să te zăresc
o clipită şi-atât...
Viaţa mea a primit mai multă lumină
de când, fără să vrem ne-am cunoscut,
străini părem, însă avem acelaşi gând
şi ne-am trezit iubind...
Numai gândul că eşti,
acolo, undeva,
că trăieşti şi respiri,
mă doreşti aievea...
Ceva mă cheamă,
continuu mă îndeamnă
să mă-ntorc în ţinutul în care
n-am îndrăznit să te ţin încă de mână,
ah, inima mea cât ar vrea a ta să rămână
dacă s-ar putea...
din volumul "Poeme pentru el"

Mi-e dor de tine (şi poate nu ştii)...















Mi-e dor de tine
cum le e tălpilor de mare
şi pletelor de tandrul soare...

Mi-e dor de o îmbrăţişare,
de blânda şi dulceaga sărutare...

Mi-e dor şi nu vezi,
nu mă crezi
în noaptea speranţelor
mă pierzi...

Mi-e dor cum nu mi-a fost vreodată
şi m-aş lăsa îmbrăţişată,
la nesfârşit sărutată...

Mi-e dor şi printre-atâtea inimi
ce-s străine,
a mea azi bate numai pentru tine.
Te caută, te-aşteaptă,
nu se dă bătută
şi după cine-i este drag
mereu se uită...

Mi-e dor de tine
şi poate nu ştii,
m-aţâţi mereu,
în şah mă ţii...
Nu ştii că-i greu?
nu-ţi cer să mi-aparţii,
ci doar să fim
nevinovaţi copii
ce numără până târziu stele
şi cred că li se vor îndeplini dorinţele...

Mi-e dor de tine
şi mă simt uitată,
te vreau mai mult ca niciodată...

din volumul "Poeme pentru el"

Când nu mai ştii ca să îmi fii...















În fiecare gând te port cu mine
şi-mi răspândeşti în toate cămările sufletului
lumină, iubire şi-un gram de speranţă...
Iubitul meu, tu îmi dai viaţă
şi-o iei mereu
când nu ajungi,
când nu îmi scrii,
când nu mai ştii ca să îmi fii...

din volumul "Poeme pentru el"

Tuesday 16 August 2016

Mi-e dor de Munţii Apuseni...















Mi-e dor de Munţii Apuseni
şi când le trec pe dinainte
de tine, dragul meu
mi-aduc aminte...

Cum ne-am iubit
în plină vară
şi am schimbat priviri pieziş,
acum mă-ntorc cu inima târâş
în Apusenii mult iubiţi
nu-ţi cer să mă urmezi,
nici să-mi promiţi ceva anume,
mi-ajunge s-ajung în inima lor
să te simt pe tine, Dor...

Mi-e dor de Munţii Apuseni
şi o să-i îmbrăţişez încă o dată,
că nu te voi găsi la a lor poale
eu te rog mă iartă...

Mi-e dor să urc
cu raniţa în spate
şi să te simt
că eşti în toate...

din volumul "Poeme pentru el"

Thursday 11 August 2016

Tu faci paşi mari, eu îi fac mici...















Tu faci paşi mari,
eu îi fac mici
şi cred ce văd,
nu ce îmi zici...

Ştiu, dragul meu
înfometaţi de dragoste
ne zvârcolim mereu,
ce pacoste...

Şi ce năpastă-i dragostea,
atunci când prea uşor
alunecăm în ea...

Să echilibrăm împreună ritmul,
să stabilim ca-n versificaţie măsura,
eu voi fi versul,
tu vei da tonul...
în dragoste, dragul meu,
al fericirii,
doar tu-mi reactivezi butonul...

Tu faci paşi mari,
eu îi fac mici,
chiar dacă-s inegali
spre culmi mă ridici
iar şi iar...

din volumul "Poeme pentru el"

Iubirea noastră...















Iubirea noastră 
era ca un grâu încolţit,
iubitule...
mai ştii seara aceea
când jucau pe scenă
"Fecioarele despletite"?
şi noi ne sorbeam din priviri...

Nu pot să uit,
nu, nu pot uita
cum a rodit sub clar de lună
dragostea
şi tu mi-ai pus cunună
şi mi se aşezau când şi când
umbre pe frunte
şi încântată eram
de stelele multe...
ah, cât te voiam!

Iubirea noastră
fruct ce s-a-mplinit
şi noi instanţe
ce s-au născut din ape
precum zeii,
iubitul meu
ştiai să mă dezmierzi,
iar eu ştiam să dau farmec ideii...

Iubirea noastră
când s-a coborât
pe-acest tărâm
şi ne-a lăsat la mal,
auzeam şi eu,
auzeai şi tu
cum se zbătea un val...

Şi voiam să fiu tu,
tu voiai să fiu eu
iubirea noastră
se se inventeze mereu...

din volumul "Poeme pentru el"

Wednesday 10 August 2016

Îmi eşti...















Îmi eşti aer cald
în seri de vară,
lupta dintre anotimpuri,
timpul când eu stau pe gânduri...

Îmi eşti
soarele dimineţii
bătând în fereşti...
minunea,
tu mă trezeşti
şi mă faci să văd altfel lumea...

Îmi eşti
muntele când evadez,
norii când vreau să visez...

Îmi eşti,
iubitul meu,
pernă când îmi este greu
şi plâng pe umărul tău...

Îmi eşti
plapuma de zi,
de noapte,
nisipul ce pe tălpi mă arde...

Îmi eşti dragostea,
nu-i ştiu măsura,
liniştea ce mă-mpresoară...
eşti colină,
eşti şi gară
când eu plec 
şi când revin
cu sufletul cald
şi plin...

Îmi eşti, 
în toate-mi eşti,
numai tu mă locuieşti...

din volumul "Poeme pentru el"

Ca nişte stânci greu de urnit...



















Puteam fi organizaţi în dragoste,
dar noi nu putem fi altfel
decât contra vântului,
luptăm contra morilor de vânt,
suntem ca nişte stânci greu de urnit
şi unul fără altul ne va fi pustiu
când ne vom fi trezit
într-un târziu...

din volumul "13 minuni"

Aş fi vrut (şi să nu)...















Aş fi vrut să mă săruţi,
aş fi vrut şi să nu
când şi-au acordat
cântăreţii chitara
îmi vibra sufletul,
tu îmi erai seara
şi cântecul...
Se-aude o vioară 
fremătând
şi trupul meu
peste munţi vibrând,
ducând cu el
gândul meu
ca să-ţi aşterni 
capul peste el
şi să te mângâi,
să te-nchipui...
Aş fi vrut să mă săruţi,
aş fi vrut şi să nu
ce ne-am face
de-am da clipa-napoi,
acu'? 

din volumul "13 minuni"

Lampionul iubirii...















Aş vrea să mă surprinzi
într-o noapte cu stele,
să dăm nume firii
şi-mpreună să lansăm
ce n-am lansat niciodată:
lampionul iubirii...

din volumul "13 minuni"

Tuesday 5 July 2016

Am aşteptat...


















Am aşteptat
aceste zile
şi văd în ochii tăi
că mă iubeşti
aşa copilă,
tu vrei
de toate
ca să mă fereşti
îndeosebi de cei 
care îmi iau sufletul 
cu-asalt.
Tu ştii, iubitul meu, 
că gândul către tine
mi-e înalt...
simt că mă vrei,
te-am aşteptat...

Cuminţi...

Cuminţi,
astfel ne prind
anii din urmă
şi printre sfinţi
încercăm
să mai găsim
o urnă
cu înţelepciune,
ah, ce te mai iubeam
şi ce râdeam 
la ale tale glume.
Fără să-mi dau seama
mă minţeam,
dac-aş fi conştientizat 
devreme
nu mă mai răneam...
Cuminţi am fost,
cândva, amândoi
nu ştiu pe ce căi
ne-am pierdut
şi noi...

Ai rămas, Dor...














Şi astăzi
mă mai mângâie vântul - 
uşor,
toate amintirile
şi gândurile
ajung la tine
sub formă de zbor.
Iubitule,
fără să vrem
ai rămas, Dor...

Când te încearcă dimineaţa...


















Când te încearcă dimineaţa
ai bucurii sau flori pe gene?
De arde soarele mult prea puternic,
nu te teme!
Eu sunt aici
şi nu mai plec,
nicicând nu voi mai abandona
calea care mi-a fost menită,
nici dragostea cu care-am fost sortită.

Când te încearcă dimineaţa
eu sunt aici,
aşa-i că şi tu eşti?
Te simt, tresar,
mă bucur din toţi rănunchii
am ţinut de ceea ce ne-a legat
cu toată sudoarea frunţii
şi cu-ale mele fragile unghii.

Când te încearcă dimineaţa
care e primul lucru care-ţi vine-n minte?
cât de devreme îţi aduci de noi aminte?
Sunt primul gând
sau cel secund?
o certitudine vreau:
până când?

Când te încearcă dimineaţa
din mângâieri şi-mbrăţişări
simt cum ni se desprinde viaţa.
Trăiesc, trăieşti,
aievea dragostea trăim
şi ce-mi doresc
e pururi ca astăzi
să fim,
unul de celălalt 
să ne îndrăgostim!

Saturday 28 May 2016

Alt DOR n-am...













De ceva timp
privesc
Carul mic,
Carul mare,
toate stelele 
îmi transmit
o stare
pe care
în ultima vreme
o am.
Fără tine,
dragul meu
sunt ca un 
copil orfan
alt DOR n-am...

din volumul "Tu, Dor..." - Szakacs Nadina Maria 

Friday 20 May 2016

Amor la Veneţia...













Nu ştiu ce să spun acum,
nu mai am cuvinte
şi nu ştiu 
dacă-i lumina 
ochilor tăi
sau sufletul meu
oglindindu-se
deasupra apei.
E luna,
dac-ai simţi 
cum îmi bate.
Şi ţie-ţi bate?
Nu simţi,
trecându-te un fior
că-i dintre toate - 
cea mai frumoasă noapte?

din volumul "Tu, Dor..." - Szakacs Nadina Maria 

Câţi copii pe pământ mai sunt?














Câţi copii pe pământ mai sunt
care plâng, care râd
alergând?
Sufletele-şi purtând
prin lume...
Inocenţi şi naivi
mai rămâneţi puţin
ca acum,
fiindcă odată
porniţi la drum
toate o să le-aflaţi,
obstacole o să întâmpinaţi.
Mai rămâneţi copii,
de părinţi mângâiaţi...

din volumul "Tu,Dor..." - Szakacs Nadina Maria 

Pe umerii tăi...














Pe umerii tăi
porţi cuvintele, 
necuvintele.
Ţi-aş spune ceva,
te-aş vindeca
cu toată dragostea 
din inima mea...

din volumul "Tu,Dor..." - Szakacs Nadina Maria 

Monday 16 May 2016

Ştiam c-ai să vii...















Ştiam c-ai să vii
într-o zi,
nu-mi spune 
că tu ai ştiut clipa.
Interesant
şi palpitant
ne este acum
felul de-a ne iubi,
cum ştim a ne cuceri
în fiecare zi...

Ştiam c-ai să vii,
n-am putut intui
secunda...
În sufletu-mi cald
de mult plutea unda...

Ştiam c-ai să vii,
dar nu ştiam când,
ştiam că n-ai să întârzii
şi-ai venit curând...

din volumul "Tu, Dor..." - Szakacs Nadina Maria 

Sunday 15 May 2016

În larg...















Mâinile mele
s-au desprins
la un moment dat
de braţul tău
şi caută
ce nu
li s-a întâmplat:
dragostea,
viaţa
sau
clipa aceea
ce a oprit
în cele din urmă
ideea...
Iubitule,
tot ce tu mi-ai refuzat
plecată-s
să regăsesc
în larg!

din volumul "Tu,Dor..." - Szakacs Nadina Maria

Promisiuni...















"Mai ţii minte? Norii se jucau deasupra noastră promiţându-ne că nu se vor răzbuna. Şi totuşi, şi-au încălcat promisiunea potopindu-ne în vijelia cuvintelor, în vâltoarea picurilor de ploaie timizi, dar tot mai îndrăzneţi odată cu trecerea timpului. Iar noi, în dragostea noastră, n-am avut timp să reparăm gardurile pe care ploile le-au distrus. Am rămas descoperiţi, nemângâiaţi. N-am avut drept scut nici o umbrelă, nici o pelerină. Nici inima nu ne-a mai servit drept culcuş. Astăzi, mi-am fortificat cetatea şi privesc drept înainte. Într-acolo, fără să-mi dau seama că în acea direcţie ai dispărut şi nu te-am mai recuperat. Atunci când inima s-a vindecat de dor şi de răni, nu ştiu ce vânt mi te-a adus...să fie clipa noastră, iubitule? Sau aceleaşi promisiuni, amăgindu-ne?

- fragment din lucrarea "DOR" - Szakacs Nadina Maria

Banca amintirilor...















Iubitule,
copacii şi banca aceea
mi-au adus aminte
în braţe cum
ne-am ţinut
de curând...
Şi nu ai idee
cât mi-a fost de dor
să mă-ntorc acasă,
în mijlocul lor.
Chiar dacă astăzi
tu aici nu eşti,
chiar dacă rândurile
nu îmi urmăreşti
aş vrea să ştii
că-n orice clipă
iubirea ce o simt
trupul îmi furnică.
Şi ştiu că nicio clipă
nu m-am minţit
simţind ce simt,
azi, dragul meu,
copacilor
m-am destăinuit
şi banca amintirilor
m-a găzduit...

din volumul "Tu,Dor..." - Szakacs Nadina Maria 

Te caut...















Te caut,
acum când
tunelul dragostei
este îngust...
Şovăi
şi nu-ndrăznesc
din fructul interzis
să gust...

din volumul "Tu,Dor..." - Szakacs Nadina Maria 

Cum urci spre Rai?















Cum urci spre Rai,
iubitul meu?
Nu simţi că sufletul ţi-e greu?
Nu ştii că fără a iubi
să urci spre înalt
nu se poate?
Fiindcă dragostea
este chemarea,
este clipa
şi-n toate momentele 
ce te ating uşor - 
este aripa!

din volumul "Tu, Dor..." - Szakacs Nadina Maria 

Thursday 12 May 2016

Lumea ce-o vom construi în doi...

Câtă poezie:
în mine,
în tine,
în noi.
Şi nici 
dac-am vrea
nu mai putem
da înapoi.
Asta-i lumea mea,
lumea ta,
lumea ce-o vom
construi în doi
şi-apoi
pentru a ne-nveli
vom trage cerul
peste noi
în tihnă să putem iubi
şi nu în război...

din volumul "Tu, Dor..." - Szakacs Nadina Maria 

Wednesday 11 May 2016

Acolo, aici, în orice clipă...

Dincolo de tot
ce-i soare şi lumină,
astăzi mai vrei
să strângi
la pieptul tău
umerii mei?

Peste tot ce nu 
s-a-mplinit,
peste toate
ce nu s-au
întâmplat,
spune-mi:
azi, mă mai vrei?
eu te vreau
ne-ncetat,
o spun şi ochii mei
în care lacrimi ard...

Acolo,
aici, 
în orice clipă,
ochii tăi,
zâmbetul tău
dragostea
în mine-nfiripă...

din volumul "Tu, Dor..." - Szakacs Nadina Maria 

Sunday 8 May 2016

Nu am uitat cum e să fii om...














Azi dorm liniştit
la umbra unui pom
şi n-am uitat
de-a lungul acestei vieţi
cum e să fii om. 
Mi-aduc aminte-n toate
cât îmi e măsura,
de-a lungul vieţii 
am experimentat 
pe rând
dragostea şi ura
şi amândouă
m-au durut 
peste măsură,
adeseori
eu am simţit
că viaţa-i numai zgură.
Nu am uitat
cum e să fii om,
cum au tras toţi
de mine-n stânga
şi în dreapta.
Nu am uitat 
că pe pământ 
până la cer
n-am cunoscut
dreptatea
şi mai sper.
Azi mi-am făcut culcuş,
la patul tinereţii
şi al bătrâneţii
aş vrea prieten
să îmi stea un căţeluş.
Fiindcă ce-avem
mai de preţ
dintre toate
decât un prieten
şi la căpătâi - 
o carte?

din volumul "Tu, Dor..." - Szakacs Nadina Maria
photo credit: Jim Daly

Mi-e dor cu sufletul de tine...

Mi-e dor cu sufletul de tine,
ce gânduri
şi ce clipe
ne ţin atât de departe?
Se poate
să fim un singur suflet
care bate.
Şi poate nu ştii,
poate nu vezi
sau sunt momente
când nu ţi-o pot spune:
mi-e dor cu sufletul de tine,
simt că trăirea amândurora
ne aparţine...

din volumul "Tu, Dor..." - Szakacs Nadina Maria 

Tu nu vei ştii...

Tu nu vei ştii
că-n clipe ca acestea
te-am căutat,
în amintire
mi te-am mângâiat. 
Şi n-ai de unde să ştii
cât de dor îmi este
să mă îmbrăţişezi,
să mă alini
de acei oarecare
care oameni sunt puţini.
Tu nu ştii
că şi-n clipa aceasta
te caut
fără ca să-mi dai de veste,
viaţa noastră-i o poveste
în care unul mereu e,
iar celălalt nu este.
Tu nu vei ştii
şi poate ai fi ştiut,
dar uite că încă o zi
în seară mi s-a prefăcut
şi n-ai venit,
cu gândul nu m-ai căutat,
păcat...

din volumul "Tu, Dor..." - Szakacs Nadina Maria 

Friday 29 April 2016

Da, m-am îndrăgostit!

Da, m-am îndrăgostit!
Nu vreau să strig
în gura mare
ce în suflet simt,
ci vreau
ca la ureche
să îţi spun şoptit
că da, sunt sigură:
m-am îndrăgostit!

din volumul "Tu, Dor..." - Szakacs Nadina Maria 

Gând de prietenie...













Cel mai înalt şi curat
gând de pe pământ
e cel al prieteniei
şi poartă în el
ceva sfânt.
Îţi dau mâna,
îmi dai mâna
cu bucurie
să fim prieteni
pentru totdeauna.

din volumul "Tu, Dor..." - Szakacs Nadina Maria 

Sunday 24 April 2016

Atât de aproape şi totuşi departe...













Spune-mi:
clipele cine le împarte?
Atât de-aproape eşti
şi totuşi departe.
Te simt, te aud,
încă te mai ascult
şi-mi face atât de bine
glasul tău blând,
eşti în mine
cu fiecare cuvânt.

din volumul "Tu,Dor..." - Szakacs Nadina Maria 

Saturday 23 April 2016

Din biblioteca rândurilor mele...















Din biblioteca rândurilor mele
încerc cum ştiu mai bine
să te zugrăvesc,
să-ţi pun în valoare 
ochii şi sufletul,
fiindcă cu acestea
îmi readuci zilnic
zâmbetul...

De pe acele rafturi cândva prăfuite,
astăzi zâmbesc fotografii înrămate
şi vreau să ştii că tu te regăseşti în toate.

Din biblioteca gândurilor mele,
mi-am făcut leagăn
pentru zilele în care
nu eşti aici,
iar neliniştea 
îmi dă târcoale...

Din biblioteca rândurilor mele,
iubitul meu, mereu tu mă ridici
mă vindeci de absenţa ta
şi mâinile-ţi 
prin al meu păr trecute
sunt semne de carte
mai aparte...

Eşti aici:
în rânduri,
în gânduri.
Sunt în braţele tale,
iubitul meu
cuvintele noastre de dragoste
formează neştiutoare
o bibliotecă vie şi mare. 

din volumul "Tu,Dor..." - Szakacs Nadina Maria 

Friday 22 April 2016

Iubire în suflet să ai...



















Iubire în suflet să ai
să nu dai pe nimic
dramul tău de fericire,
copile...

Sunt aici,
să te-mbrăţişez
şi să nu măsor clipa.
Atât de mult mi-aş dori
când ţi-e frig
eu să fiu aripa 
care te va înveli.

Iubire în suflet să ai
şi să nu te vinzi pe nimic,
să nu-i crezi când îţi spun
că eşti mic.

Tu eşti mare,
vei creşte într-o zi mare
şi Dumnezeu îţi va îngădui
să fii un OM de onoare!

din volumul "Tărâmul magic al copilăriei" - Szakacs Nadina Maria