Nadina

Nadina

Saturday 31 December 2016

Gând înalt cu bucurie pentru Noul An...












"Citeam un roman despre hinduşi când băteau ceasurile către miezul nopţii. Şi mi-am adus aminte că am plecat în expediţia mea pentru că acolo zăpada avea strălucirea regăsirii. Şi uneori, pentru a păşi în Noul An, de asta avem nevoie: să ne regăsim. Mă detaşam atât de uşor de forfota din jurul meu. Când doream. Acum îi urmăream cu o curiozitate vădită. Erau alţi oameni, eram pe un alt continent, aveau alte obiceiuri. Dar erau atât de calzi, de prietenoşi, de plini de viaţă. Când am plecat, am făcut-o fiindcă mi-am dorit să nu mai fiu doar o opţiune. Ajunsă acolo, mi-am dat seama că şi plecarea în sine, reprezintă o opţiune. De aici, de pe munţii înzăpeziţi şi de la ferestrele îngheţate ale camerei mele, lansez un gând înalt cu bucurie pentru Noul An. La mulţi ani! Fiţi integri! Fiţi determinaţi! Iubiţi total! Faceţi doar bine! Ieşiţi din acest an şi intraţi în celălalt mulţumiţi!"
- fragment din lucrarea "Montesambra, bărbatul vieţii mele"

Tuesday 27 December 2016

Colind (de inimă bună)...



















În fiecare an lumina,
acum în prag de sărbătoare
ne este pururea scăpare. 

Să fie gândul precum viaţa,
înalt şi blând în fiecare,
să fim atinşi de bunătatea
Preasfintei Născătoare.

E forfotă şi veselie,
noi aşteptăm cu gând curat
pe Domnul nostru ce mereu ne-a mângâiat!

Copiii-s mai plini de lumină,
iar ochii le scapără dorinţe
ce-şi pot dori aceste fiinţe?
iubire, pace, între părinţi unitate
şi multă, multă sănătate.

Trosneşte focul cu putere-n sobe,
iar copilaşii lângă brad
sorb ale mamei blânde slove
care vorbesc de Pruncul minunat.

Miroase-a brad şi-n juru-i
se-adună magie,
clinchete de clopoţei şi 
globuri colorate sunt o bucurie.

E târziu şi e forfotă mare pe drum,
e sfânta noapte de Ajun
colindătorii la case vestesc
sosirea pe lume a Pruncului sfânt
şi blând!

Iar eu vă doresc pace şi bucurie deplină,
aducând în inimile voastre şi-n case
acest colind de inimă bună!

din volumul "Un strop de pace sunt!"

Crăciun fericit pe pământ!


















Sufletul alb se potrivea mănuşă cu vremea de afară. Ningea miraculos, iar pietrele de chihlimbar erau deja cuprinse de abur în contrast cu gerul năprasnic. Voci îngereşti intonau colinde şi-şi înălţau sufletul mai presus de fire vestind cu bucurie naşterea pruncului sfânt. Era magie în zâmbetele fiecăruia, în perdeaua de nea ce se putea întrezări la doi paşi distanţă, în sufletele noastre obosite care păreau a-şi găsi în sfârşit pacea şi lumina. Au vestit într-un glas Crăciunul şi când au bătut clopotele de prânz s-au aşternut cuminţi, precum fulgii de nea, fiecare la casele lor. În urmă-le le-au rămas doar troienile, poveştile ninse ale copacilor şi un zâmbet în colţul buzelor - de nostalgie. Crăciun fericit pe pământ! 

- Szakacs Nadina Maria 

În inima munţilor (e un alt decor)...















În inima munţilor
e un alt decor.
Mult alb,
mult frig
am mai mult curaj
când nu eşti să te strig.

Aici, în inima munţilor,
ecoul e şi el decor
şi dă farmec straielor.

Şi mergem pe munte
cu inima înainte
ah, de la ei am putea
lua câteva învăţăminte:
când ne doare să fim
precum piatra
ce durerea nu simte!

În inima munţilor
azi mă retrag,
în cuprinsul lor
am un suflet drag
de care mi-e dor...

Dincolo de creasta unde
frigul prin crăpături mai pătrunde,
m-aşteaptă dragostea ce-a sălăşluit
în Carul mare.
Dragostea care n-are nevoie de cuvinte
şi căreia nu trebuie să-i aduci aminte
că eşti aici, te simte...

din volumul "Întâlniri"

Prin fiecare gară...



















Prin fiecare gară
prin care am trecut
am mai lăsat:
un zâmbet, o speranţă,
câte ceva din ce-i frumos
să ne dea viaţă.

Prin fiecare gară 
am întâlnit
oameni care m-au iubit
sau oameni care doar
m-au amăgit.
Şi astăzi sunt datoare
să mulţumesc la fiecare
fiindcă în parte m-au învăţat ceva:
când să rămân, să-mi deschid inima
şi când să fac paşi pentru a pleca...

În fiecare gară, chair dacă astăzi e ruine
a rămas o parte din mine:
un zâmbet larg,
un vers scris cu degetul pe fereastră
şi poate inima care nu vrea să-mbătrânească.

Mă plimb şi azi prin a amintirilor gări
şi te zăresc din depărtări...

din volumul "Întâlniri"

La braţ prin amintiri cu iarna...














La braţ prin amintiri cu iarna
pornesc adesea şi nu mă mai opresc 
şi nu ştiu viscolul e azi în mine
sau în sentimentele ce le nutresc
încă pentru tine...

Păşim ca-ntr-o poveste pe-nserat
şi simt, poveştile în mine ard mocnit
de când te aşteptăm s-a înteţit
şi focu-n sobă,
ne-am delectat cu a colindelor slovă.

La braţ prin amintiri mă poartă
această iarnă-n prag sosită
şi cred că pururea-i menită
să îmi aducă, să ne-aducă aminte
din dragoste de am rămas cu-nvăţăminte.

Şi nu te las, îmi eşti în fiecare-nchipuire
te văd sosind pe drumuri troienite
când vom sfârşi cu amintirea
ştiu că mă vei îmbrăţişa, iubite...

La braţ prin amintiri cu iarna
te port în mine şi-ţi dau viaţă,
eşti pretutindeni tu ai vrea:
în fulgul rătăcit de nea,
pe la ferestre colindând,
în sufletu-mi, dar şi în gând.

Chiar dacă poate nu mă crezi
şi chiar dacă astăzi nu mă vezi
exişti dintotdeauna,
tu niciodată n-ai plecat,
în altceva te-ai transformat!

din volumul "Întâlniri"

Sunday 11 December 2016

Nu pot să-ţi spun (nici nu găsesc o cale)...













Nu pot să-ţi spun în care seară,
nu pot să-ţi spun în ce minut
ai făcut sufletul în mine ţăndări
şi de atunci nu l-am mai construit.

Nu pot să-ţi spun că deşi doare
aceleaşi sentimente-nălţătoare
se cuibăresc adânc în mine
şi-s toate numai pentru tine.

Nu pot să-ţi spun,
nici nu găsesc vreo cale
să dau glas lacrimilor ce-n colţul ochilor s-au strâns
şi au cuprins de-atâtea ori fiinţa-ţi până-n zori.

Nu pot să-ţi spun
şi te rog eu, mă iartă
şi dac-aş încerca
tu nu m-ai asculta
şi mi-ar rămâne pustiit pe cale
acelaşi Dor,
ne-am scălda în aceeaşi înstrăinare
care cu fiecare clipă doare.

Nu pot să-ţi spun,
am încercat de-atâtea ori
tu nu mă vezi, iar dacă vezi - ignori!

din volumul "Întâlniri"