Nu vreau vacanţă...

Nu vreau vacanţă,
eu, înger rătăcit fără speranţă,
nici să n-aud:
repaus la ce?
să văd, în curtea casei ajungând
iar, vreascuri umede...


Nu vreau vacanţă,
ce timpuri vor mai fi,
fără viaţă
îmi par acum doi ochi negri
ce sunt ai omului  de zăpadă...
mi-e teamă să-mi păşească-n curte vreun străin,
că sunt sărac să vadă...


Nu vreau vacanţă,
de când mă ştiu
pe drumuri sunt pornit,
nu sunt precum ceilalţi
greu de urnit...


Eu ştiu ce-nseamnă
să rămâi înzăpezit,
să-ţi fie lacrimile reci de gheaţă
şi să aştepţi să fi iubit
într-o bună dimineaţă...


Nu vreau vacanţă,
nu vreau acum,
dar nici în altă viaţă...
eu sunt un luptător
întreţinut de idealuri,
de speranţă...


Nu vreau vacanţă,
să văd zile întregi pereţii goi,
când păşesc în sala de clasă
mă mai înmoi
căci e un fel de-acasă
ce-aprinde inimile-n noi
şi nu ne lasă,
iubirea toată din suflet
să iasă...

Nu vreau vacanţă,
luaţi-vă voi vacanţă,
declar în scris
cu ultima speranţă:
vreau să mă văd de voi înconjurat,
să mă-ncălzesc în sala caldă,
să nu mai plâng în recele pat...

Nu vreau vacanţă,
sunt liber să-mi doresc ce vreau
şi-n ceea ce-mi doresc îmi pun
orice speranţă,
atât mai am
şi pe nimic n-o dau...