Nadina

Nadina

Monday 6 July 2009

LoVe SToRy..

Cineva mi-a zis,cineva m-a împins, m-am împiedicat şi-am căzut în abis! Cineva mă cheamă,mai mereu mă-ndeamnă e ciudat că nu simt teamă!!!Cineva mă plânge, acel cineva m-atinge şi-a avut puterea sufletul a-mi frânge. Cineva nu uită, mă vrea înapoi, acel cineva în lacrimi vede ochii mei. Cineva se-ntreabă,dar nu îşi răspunde şi în suflet mă-nsoţeşte oriunde! Cineva pe care îl credeam treaz, dar l-am zărit profund agonizând astăzi,cu speranţe,sufletul şi-a frânt!!Cineva nu moare de dor şi aşteptare, numai se răneşte, cu adevărat iubeşte. Cineva n-ascultă, iubirea i se pare,probabil,defavoare. Cineva nu poate renunţa la mici nimicuri din viaţa sa şi asta îi ucide dragostea. Cineva a învăţat să iubească, dar cu cât rădăcinile mai mult în dragoste şi-a-nfipt cu atât mai mult s-a rănit. Cineva iubeşte, dar nu e iubit, cândva,a fost şi el fericit: azi toate bucuriile-au pierit. Cineva încă aşteaptă într-un colţ de lume să se-audă strigat pe nume, dar în zadar: n-aude decât ecoul lacrimilor iar! Cineva aşteaptă un zâmbet,un sărut, o-mbrăţişare, un semn că a primit iertare, aşteaptă să se petreacă o minune mare. Cineva-şi înghite suspinul în vecie. Moare, dar totodată iubirea-l reînvie. Cineva prea repede-a crescut, prea timpuriu dragostea a cunoscut, în loc în fericire să cadă cu iubirea sa în rugi a căzut, atât de crunt, impactul a durut atât de mult. Nici azi iubirea asta nu pot să o uit, aş vrea să şterg totul minut cu minut şi să o iau de la-nceput, dar încă simt: iubesc prea mult!

Coincidenţe...






Când privim în aceeaşi direcţie,când părem a avea acelaşi gând. Când vântul mă cheamă,când în a sa adiere pe tine,tandru şi protector te găsesc. Când vreau să uit de lume şi-acelaşi lucru îl vrei şi tu. Când ne întâlnim privirea sau când uneori,nici măcar nu ne putem privi... Atunci când îmi eviţi privirea, iar eu îmi simt obrajii bujorii....când vreau să te ating şi-mi mângâi în trecere-o şuviţă. Când vreau să îţi vorbesc şi flacăra-i dorinţă. Când vreau să îţi ţin mâna în palme şi să te privesc, când vrei să-mi ţii pe creştet gura ta, când amândoi deopotrivă,simţim că a dispărut lumea fără noi şi c-am rămas ultimii oameni ce-şi pot vorbi, zâmbi, buzele săruta...ahhh, mult prea multe coincidenţe şi-atât de mult aş vrea, noi doi,eu şi tu, strânşi în braţe,pecetluiţi de ai zilei zori - aşa să ne găsească lumea într-o zi şi să se mire parc-am fii nişte copii. Noi să zâmbim, în ochi să strălucească iubirea mea,iubirea ta, iubirea ce-o nutrim şi deopotrivă dorintă,dar şi teamă. Coincidenţe toate sunt, coincidenţele ne leagă şi-oricât ar vrea o lume-ntreagă nu poate să priceapă sau să le-nţeleagă că îmi eşti drag şi că-ţi sunt dragă!