Urcuşul meu...

Ai fost urcuşul meu
în vremuri grele,
în vremuri
când mă temeam
de mine.
M-ai ascultat,
m-ai mângâiat,
toate posibilităţile
mi-ai arătat...
Şi-am înţeles
că nu e cazul să mă tem,
ca nu pentru orice gând
nelalocul lui să mă fac ghem.
Ai fost aici,
în ce clipită
ai reuşit
să mă ridici?
Şi astăzi stau
în pripă,
dar ştiu
că-n braţele-ţi
momentele
n-au fost nicicând  -
risipă.
Urcuşul meu,
ai fost un fel de "eu"
care m-a ridicat
în clipe-n care,
sufletul şi pasu-mi
se zbăteau - în ezitare...