Te-am aşteptat
şi tu n-ai înţeles
de ce mor
şi re-nviu
atât de des...
O inimă
când prin iluzii
o altă inimă poartă,
cum i se spune dragul meu:
soartă?
consoartă?
Te-am aşteptat
şi-ntr-un târziu
m-am deşteptat:
zăpada mă acoperea,
în inimă-ngheţa ceva,
pe cale nimeni nu îmi apărea...
Te-am aşteptat,
să fi văzut
câtă răbdare
de femeie, am avut.
Însă n-ai apărut
ceva sau cineva
te-o fi pierdut -
pentru pierderi,
iartă-mă - încă n-am scut.
Simţul trebuie să-mi ascut
să văd:
mă mai iubeşti atât de mult?
Te-am aşteptat.
Pe ce căi înzăpezite
ai întârziat?
No comments:
Post a Comment