Din peştera sufletului...

Din peştera sufletului
vin gânduri
şi se scriu ca rânduri...


De-acolo, astăzi invoc
o cale,
dacă se poate,
un mijloc:
să mă-ncălzesc,
să redevin
din aceea ce am fost
măcar puţin...


Din peşteră viforul urlă,
mă poartă pe căi pe unde,
nici gândul de ar încerca
nu ar pătrunde...

Încerc să ies
din peştera propriului suflet,
din sentimente să împart:
cu tine,
ca să-mi amintesc de mine...
Cea care-am fost dintotdeauna,
dar rătăcind,
mi-am pierdut urma...


Din peştera sufletului meu
răsună un ecou înăbuşit,
mai sunt câţiva paşi
şi la liman eu am ieşit.
Aşteaptă,
voi veni negreşit...