Sunt copii...

Sunt copii
care îşi plâng părinţii,
plecaţi uneori
prea devreme.

Îşi strâng sufletul anume,
pentru a nu geme...


Sunt copii
care cred,
care încă mai văd
în iubire - salvare.


Copii, dragi copii,
cum urlă cu sete,
lacrimi pe obraji
le curg la vale...


Sunt copii
ce aprind
o lumină...
feţe plăpânde,
ce numai cu imaginea
celor dragi - se alină...


În fiecare colţ,
în fiecare oră,
sub fiecare umăr
se-aud suspine repetate...
sunt clădiri
cu a lor pereţi
din care suferinţa,
mult - răzbate...


Sunt copii,
ce în taină,
pentru alţii
îşi dau
propriile jucării.
Comportându-se ca fraţii,
gesturi pe care adesea,
abia le mai poţi ghici...