Eu nu m-am priceput atât de bine
şi mi-a fost dat să cred
vorbe străine.
Vorbe ce păreau a avea un tâlc,
dar nu, n-am înţeles,
iar astăzi, singurătatea,
îmi pare-un vid imens.
Eu nu m-am priceput atât de bine
la priviri cu subînţeles,
nu am ştiut cât de haine
privirile ades se ţes.
Astăzi plătesc
un preţ prea scump,
fiindc-am crezut
cândva-n privirea-ţi,
mă-nchipuiam
că sunt iubirea-ţi.
Eu nu m-am priceput atât de bine,
le-am luat pe toate ca atare,
neştiind că într-o zi,
durerea va fi mare
şi nu am s-o mai pot opri,
ea va părea fără-ncetare
în clipele când tu
nu vei mai fi
şi cui mă voi adresa – oare?
Străină-s azi
De dragostea
Şi ale tale.
No comments:
Post a Comment