Nadina

Nadina

Tuesday 29 September 2015

Plouă ca-n Bacovia...



















Plouă ca-n Bacovia,
stingheri ne simţim
uneori, pe lume...
Sunt zile când
nu mai răspund
nici la glume...
O fi perspectiva asupra vieţii
atât de sinistră
sau traiul cu tine, iubite,
mă face - atât de tristă?

Modestie...















Modestie e atunci când
Ochii tăi nu realizează
că li se-nfăţişează dinainte
rezultatele faptelor lor
şi mâinile tale nu cercetează
că-ntr-adevăr au trecut pe-acolo,
nu demult - paşii tăi
şi c-ai lăsat totul la timpul trecut...
Cu siguranţă ai ştiut,
însă în trecerea-ţi
în om frumos te-ai prefăcut...



Umanitate...

Plouă şi e uman
să te întrebi
printre picuri
de ce ne preocupă
atât de mult,
ale vieţii nimicuri?

Friday 25 September 2015

Poem despre început...


















Cum a început totul?
Fără să ne dăm seama:
ne-am apropiat,
sufletele ni s-au îngemănat...
Iubitule, de când te-am cunoscut
mi-e calea plină de lumină
şi am renăscut...

Wednesday 23 September 2015

Amurg secund...



















Mai ştii când se jucau
frunzele-n vânt
şi când păşeam pe-alei
orice-ndoială spulberând?
De-atunci,
de la acel amurg secund
te port în plete,
pe buze
şi în gând,
simţind dragostea
crescând...

Clipele dor?















Iubitule,
încolăceşte-ţi în jurul meu braţele
şi spune-mi cinstit:
dor clipele?
când suntem departe unul de celălalt
şi tu numeri secundele
ce ni s-au dat?

Abandon...



















Eu am rămas în casa-n care
atâtea bucurii s-au petrecut,
tu ai plecat dorind, probabil,
să rupi puţin câte puţin
trecutul şi tot ce astăzi
nu mai e valabil...

Veniţi!

Veniţi şi mă îmbrăţişaţi,
rămas bun nicicând nu vă luaţi!
Eu sunt aici,
voi fi aici
cu toată dragostea
ce prin lume mă poartă,
în lume n-am o altă soartă
decât să dărui,
să mă dărui,
să-i fac pe ceilalţi fericiţi...
Veniţi, mă-mbrăţişaţi cu firea!
Rămâneţi oamenii iubiţi
ce-mi merită iubirea...

Sunday 20 September 2015

Monolog II

"Cu fiecare unduire, îţi sunt tot mai aproape. M-au ghidat nopţi la rând, luna şi stelele. M-au călăuzit spre ceea ce mă chema inima. Şi-am străbătut lumea în lung şi-n lat ca să te recapăt. N-am crezut că voi ajunge la timp. Uneori am crezut că odată cu întârzierea, te voi pierde. Ceva însă, m-a îndemnat să nu renunţ. Să lupt. Să te caut. Să ajung acolo unde îmi doream. Sunt fericită că astăzi pot să păşesc alături de tine. În braţele tale, găsesc siguranţă. În ochii tăi, găsesc aprobare. În sufletul tău, găsesc dragoste şi armonie. Mi-a luat mult timp să înţeleg că am plecat de lângă cel pe care îl iubeam. Sunt fericită că am revenit. Parcă nici n-aş fi lipsit. Eşti acelaşi de care m-am îndrăgostit. Când mă-ndoiesc de ceva, tu dai visului meu culoare. Mi-e îndeajuns să privesc în ochii tăi şi devin încrezătoare!"
- Szakacs Nadina Maria în "Culegere de monologuri"

Saturday 19 September 2015

Monolog I















"Sunt momente când stau şi te aştept. Stau lipită de fereastră, cu gândurile departe. Aş vrea să mă mângâie o amintire. Aş vrea să mă îmbrăţişeze un suflet. Aş vrea să mă înseninez prin al tău zâmbet. De-atâtea ori m-am trezit sărutată de tine. Zorii dimineţii ne priau atât de mult. Fericire, cât pot să te mai invoc? Astăzi, îmi mai încapi în suflet? Sunt aici, între uşa întredeschisă şi fereastra sufletului. Ochii mei? Două mărgele verzi în cuprinsul cărora joacă luminiţe.Te-aştept să vii! Când florile nu se vor fi uscat cu totul. Când dragostea nu va durea la infinit. Te-aştept, până nu mă voi fi risipit...Voi fi aici, în dragoste de neclintit..."
- Szakacs Nadina Maria  în "Culegere de monologuri"