Un ajutor nesperat...

Un ajutor nesperat
e mâna dreptă, încă,
cu ajutorul ei
cuvântul pot să-l iau
şi să-l sculptez în stâncă...


Nu mă-nfrânez,
nici gând,
de la vreun cuvânt:
le-aştern pe coală,
cuminte - toate,
căci versurile îi dau vieţii -
voluptate.


Un ajutor nesperat
este şi noaptea,
care n-a-ncetat
un sfetnic şi-un prieten
drag să îmi fie:
cu lună,
cu stele
şi puţină magie
rând după rând,
cartea se scrie...

Ferice - un gând,
mă cheamă,
mă mângâie
ca şi când
cuvintele aşternute
n-ar fi auzit
că mâna,
că noptea
sau gândul
mi-au folosit...