Copaci de zahăr...

 Copaci de zahăr,
copaci de nea,
îşi scutură poama
umplând aleea...


Şi totu-i sclipire,
fiecare ram pare
de zahăr - vată,
îi dau ocol,
aducând cu mine -
copilăria toată...


Copaci de zahăr,
cum străluciţi,
odată cu înserarea
voi - licăriţi.
Şi străjuie-n preajma voastră
un om de zăpadă,
făcut anume, parcă,
uliţa s-o vadă.


Copaci de zahăr,
cum străjuiţi,
dinaintea porţii
vă pironiţi:
staţi ca la paradă -
aliniaţi
şi parcă iernii,
îi sunteţi fraţi...


Copaci de zahăr,
mi-e dat să văd,
mă bucur
şi precum un copil
scot un chicot...