Nadina

Nadina

Friday 19 September 2014

Copiii...













Cel mai adesea
ei sunt cei care
întind braţele spre noi,
scăpându-ne, pe noi adulţii,
de-al inimii propriu şuvoi...


Copiii sunt trimişii
anume, a schimba,
ceea ce nu mai credem
şi a ne lumina...


Întindeţi-le braţul,
în labirintul vieţii
voi, sprijin, să le fiţi...
ca ei, nu mai există
fiinţe-aşa cuminţi.


Încurajaţi copilul,
dar nu-l dezintegraţi,
ah, mult greşiţi, adulţii
de-ambiţii fiind mânaţi.


Copiii ne sunt mâna
cu care prindem o stea,
tot ei vor fi cununa
când ani vom număra!


Aşa, c-acest poem
luaţi-l ca îndemn
şi vă-ngrijiţi de-aceste
comori ale copilăriei,
fiindcă copilul este
simţul datoriei
şi-al dragostei purtate,
noi ignorăm acestea
şi greşim, din păcate.


Iar, dacă toţi în lume,
de mână am purta
un copilaş anume
ceva s-ar mai schimba...