Nadina

Nadina

Sunday 15 May 2011

De ce-mi iubesc bărbatul? (2)

Pentru că doar el mi-alungă stările de rău. Şi este singurul care veghează să îmi fie bine. Îl iubesc pentru că merită, pentru că mi-a intrat în sânge, pentru că de ceva timp coexistăm.

Îmi iubesc bărbatul cu grijă, cu tandreţe... niciodată cu teamă... mereu seninnă, încrezătoare... cu o dragoste ce nu se pierde, însă creşte cu fiecare clipită...

Iubesc părul lui ciufulit când se trezeşte... iubesc felul cum mă priveşte când gătesc... şi ador ochii lui adânci şi blânzi... mâinile acelea ferme şi protectoare... strânsoarea din care în veci n-aş mai vrea să mă desprind...

Îl iubesc pentru partea de lumină cu care îi sunt datoare... şi cucerită de glasul lui, tot mai mult îl iubesc... nu ştiu ce iubesc mai mult? repezeala uneori aiurită sau planurile de moment pe care ni le închipuim?

Iubesc faptul că e bărbat... că poate fi parte din mine... îi iubesc nestatornicia, dorinţa, zâmbetul blând cu care m-a cucerit... îl iubesc fără să ştiu de mine... de mâine, de azi, de noi, de voi toţi... îl iubesc fără să existe oprelişti... îl iubesc fiindcă e el, deoarece contează... îl iubesc ştiind că fără el n-ar mai răsări soarele la fel de frumos... sălciile nu s-ar mai închina precum azi se-nchină... şi luna n-ar mai fi senină şi plină :-)