Nadina

Nadina

Thursday 24 February 2011

Dragobetele sărută fetele...

Era dimineaţă... şi era bine, trezită de tine, în braţele tale, sărutându-ne...
- Azi nu vom pleca nicăieri, mi-ai spus... vreau să te răsfăţ, să fiu numai cu tine...
Eu, îmbujorată, emoţionată până peste poate, am dat ascultare chemării tale... mi-am petrecut ziua numai şi numai cu tine... îmbrăţişaţi, purtaţi de vise împletite cu alb...
N-am crezut în sburători... erau doar un mit până la tine... dar acum că te-am aflat, te numesc Sburătorul meu... Dragobetele unic, care dai iama în viaţa mea când nu mă aştept...

Ţi-am cântat, ţi-am zâmbit, mi-au scăpărat printre gene lacrimi... fulgi mesageri îşi plimbau visul neştiind că alte vise renasc sau pier la hotarul vieţii noastre... am ştiut că nu vei rămâne pentru totdeauna... eşti un cuceritor... ai noi destinaţii... noi spaţii de cucerit... atâtea fete de dansat...

Dac-aş putea, ahhh, de-aş putea, te-aş închide în visu-mi... să-mi fii dragoste numai mie... dar în fiecare an voi ştii că Dragobetele sărută fetele... şi ştiu că nu voi fi singura pe care o vei săruta, dar mi-ar fi suficient să ştiu că e unic felul în care îmi furi şi îmi redai sărutarea... printre fulgi de nea plutind îmbrăţişaţi, cu visele noastre, sărutări reale -fictive, ce atunci când dispar - dor...

Friday 4 February 2011

12 februarie, fulgi de nea, un zâmbet şi o viaţă de om...



S-a trezit într-o dimineaţă... împlinea 23 de ani. Ce frumoasă vârstă, şi-a spus...
Dacă s-ar fi născut primăvara, ar fi fost şnurul legat la mărţişor. Ar fi fost floare, s-ar fi compus din petale... s-ar fi născut în plin verde, în plin concert susţinut de păsărele...
Dacă s-ar fi născut vara, s-ar fi trezit cu cercei-pereche la urechi... ar fi fost un iulie torid, revărsare de lumină...
Dacă s-ar fi născut toamna, a fi venit în întâmpinarea căderii frunzelor încă din prima clipită... ar fi strâns în braţe foşnetul lor... dar acum, strânge în braţe, temeinic, amintirea... ar fi strecut o poveste pentru fiecare picătură de ploaie...
S-a născut iarna... după un Crăciun plin de fast, de culoare... după un An Nou fascinant... după un ianuarie geros... într-un FEBRUARIE fabulos, odată cu fulgii de nea, într-o zi perfectă de 12...

Femeile încearcă mai mereu să îşi pună în balanţă împlinirile, neîmplinirile... să facă bilanţul... unele sunt mulţumite cu ce au primit, altele caută în continuare, dar mai sunt şi cele care veşnic vor fi nemulţumite... unele stagnează, altele devin...

Fie că sunt mame, iubite, fiice, prietene, colege... indiferent de meseria lor... indiferent că sunt supărăcioase, iubitoare, critice, pisicoase, reci... fiecare femeie e un simbol... la un moment dat reprezintă un punct de sprijin, un etalon...

Femeia: fericită, zâmbitoare, împlinită, bună, cuceritoare, fragilă, deseori neîncrezătoare... împlineşte mereu o vârstă... în fiecare an trece printr-o altă vârstă... vin 23 - cu bune şi rele, urmând o traiectorie definitorie...

Femeia, fata, iubita, mama, prietena, colega... care a împlinit 23 de ani - ani presăraţi cu bucurii şi speranţe, eşecuri uneori, depănaţi de fulgi de nea, de timp şi poveste la fereastra viselor... ani, ore, secunde... şi-n fiece clipă, un dor mistuitor...

La mulţi ani, Licurici, fată-verde... pentru care visele nicicând nu mor...