Mi-am ancorat viaţa la mal...

Mi-am ancorat
viaţa la mal,
de astăzi
întrerup călătoria.
Simt că de-un timp
m-a cuprins reveria,
acelor ani în care
eu munţi am străbătut,
eram cândva un nume,
un călător neînfrânt!


Cum s-au curmat acestea?
fiindcă ani la rând
am ancorat steagul ţării
pe înalte creste...
iar în alte ţinuturi
despre limba mamă
întotdeauna am dat de veste
fără teamă.


Dar asta e o altă poveste.
Eu am simţit malul - mă cheamă,
apa a trecut de mine,
mi-este peste putinţă
să mai continui,
nu pot înainta...
sunt alte vremuri
şi e valul,
pe care poate
îl voi înfrunta - cândva...


Acum, în înserare,
îmi fac bilanţul
ultimilor ani
şi-am constatat
că mângâierea acelor clipe
sunt neînfrântele
şi nerăpusele de lacrimi -
aripe!