Dorinţa de lumină în noi, va aprinde mereu dorinţa de lumină în ceilalţi...

"Am învăţat că timpul, nu noi, discerne ce e rău şi bine.  De aceea nu ar trebui să ne mirăm că uneori ne este suficient de bine. Posibil, cât merităm. Alteori plătim prea binele cu mai puţin bine. Cu scopul de a nu uita să apreciem darurile cu care am fost hărăziţi. Ar trebui să fim luminaţi. Mai mult de dorinţa de a face bine decât de a ni se face bine. Pentru că la un moment dat, făcând bine şi binele nostru se va înmulţi. Ce sălăsluieşte în tine, dai mai departe, ca mai apoi să se întoarcă la tine. Uneori în aceeaşi măsură. Alteori deloc. Sau cine ştie? Poate înzecit! Dar întotdeauna dorinţa să fie de mai bine pentru cei din jur! Pentru că prin noi, buni sau răi, se pot perpetua lucruri frumoase. Lucruri pe care uneori nu le relevăm sau poate nu avem cunoştinţă că dăinuie în noi. Aşa că, ar trebui să privim mai des înlăuntrul nostru, să scuturăm podul sufletului de vechituri şi să lăsăm să sălăşluiască un soare. Acela va aduce întotdeauna lumină. Iar dorinţa de lumină în noi, va aprinde mereu dorinţa de lumină în ceilalţi. Am învăţat că acesta e un bun start când vrem ca lucrurile să iasă nu bine, ci bune."

- fragment din lucrarea "Montesambra, bărbatul vieţii mele" - Szakacs Nadina Maria