Nadina

Nadina

Wednesday 31 March 2010

Săptămâna luminată...


RUGĂCIUNEA FECIOAREI



Doar tu, Doamne poţi vedea
cât îmi iubesc copilul sfânt,
Numai Tu, poţi asculta
cât plânge-n mine inima.
Mai ştiu şi faptul că durerea
astăzi mi-o simţi,
Când fiul meu dulce e răstignit!
Aş vrea ca în locul Lui să fiu eu,
Să simt durerea ce chinuie trupul Său!
Cu lacrimi fierbinţi, de mamă îndurerată,
Te rog din suflet, să ierţi lumea toată.
Fiul meu dulce pentru omenire s-a jertfit,
Dar mulţi, Doamne, L-au batjocorit.
N-au ştiut să plângă durerea Sa..
N-au văzut că din iubire, purta crucea grea!
Fiul meu dulce a fost biciuit..
Durerea în ochii Lui o citesc, în suflet o simt.
Doamne, eu nu te pot ruga, decât să-mbunezi lumii inima
Ca toţi să-L cinstească pe Fiul cel Sfânt,
Ce azi, deşi a fost umilit, i-a mântuit!
Doamne, aceasta a fost voia Ta,
Fiul Tău, răstignit pe cruce să stea,
Să spele cu iubirea din sufletul Său,
Păcatul...ce-n lume aduce doar rău!!!

( made by me - January,8, 2004 ).

Tuesday 23 March 2010

"Vine o zi când se va sfârşi..."

Avea o voce deosebită. Una din acele voci care putea fi distinsă în mulţime. Mile Cărpenişan, alături de alţii precum Cristi Stanciu(MTV) şi Cristi Cotuna (Info TV), Zoltan Lovas(Info TV) avea o voce deosebită, menită să ne facă să îl deosebim de ceilalţi.


Întotdeauna am avut o afinitate aparte pentru persoanele cu timbru vocal remarcant, dar şi cu o activitate demnă de respect, purtată cu dragoste de oameni şi de ceea ce întreprindeau. Ce mă leagă ca amintire de Mile, deşi nu l-am cunoscut personal, este dorinţa mea din liceu de a deveni jurnalist!! O dorinţă, care s-a concretizat în cu totul altceva, astfel am ajuns la catedră şi m-am lăsat cucerită de fiecare zi, în ipostaza de dascăl, de minţi luminate ce peste ani vor străluci şi ne vor face mândri!! Poate oameni deosebiţi, cum a fost Mile!!


Un om frumos, apreciat de cei dragi de acasă, de cei cu care lucra. omul dedicat vieţii şi acţiunilor nobile, omul de zăpadă ce se vroia...şi poate de acum, cu o lacrimă sfârşită în colţul ochilor, cu inima strânsă vom aştepta decembrie, când fulg cu fulg cerul ni-l va reda pe Mile Cărpenişan, într-un spectacol fantastic sub forma unui om de zăpadă...un om cald, viu...care a iubit, a fost iubit, un om care a luptat pentru ceilalţi când pentru el nu putea să mai lupte!!



Îmi dau seama, că în ciuda greutăţilor vieţii, ar trebui să ne oprim din goana noastră "nebună"...să dăm întâietate celor dragi, simplelor minuni care ne pot face înzecit să simţim că trăim pe culmi neatinse de vreme, de timp, de ploaie sau raze străpungătoare de soare, şi în acelaşi timp simţindu-ne protejaţi de necruţătoarea atingere a morţii...



"Am trăit o viaţă plină, am călătorit pe fiecare cale a mea, dar mai mult, mai mult decât atât am făcut-o în felul meu."


"Am iubit, am zâmbit şi am plâns, am avut partea mea la pagubă, iar acum când lacrimile au devenit substitut pentru bucurie mă uit în urmă şi mă amuz. Când mă gândesc că am fost capabil pentru toate astea şi nu într-un mod ruşinos…e clar. A fost în felul meu. Şi istoria o va spune. Mi-am asumat toate bunele şi relele şi până la urmă am mers pe calea mea. Da, e calea mea."



Ambele citate îi aparţin lui, omului, jurnalistului Mile Cărpenişan!! Cea mai inocentă postare de pe blogul său este următoarea, cu referire la condiţia de om de zăpadă:


"Aş vrea să fiu un om de zăpadă. Aş vrea să se bucure toţi copiii în jurul meu, să stârnesc zâmbetele bunicilor lor şi părinţilor ce odată au fost copii. Aş vrea să fiu un om de zăpadă pentru că trăiesc într-o ţară plină de ură faţă de orice mai puţin faţă de oamenii de zăpadă. Nu mai vreau să fiu din carne şi oase pentru că alea se strică cu timpul. E ţara în care e bine să fiu om de zăpadă. Atunci cu siguranţă voi vedea multe zâmbete şi sunt convins că nu mă va deranja nimeni. Păi ce nu aveţi dovada? Cine s-a preocupat vreodată serios să cureţe zapada? Nimeni. Aşa că eu voi putea să rămân liniştit şi să nu provoc griji prin simpla-mi existenţă până la primăvară. Cine s-ar îngrijora pentru un biet om de zăpadă? …. iar apoi când vine primăvara aş vrea să mă topesc şi să devin apă. Să se scalde toţi copiii în ea şi să se bucure, să se bălăcească şi bunicii şi da şi părinţii ce odată au fost şi ei copii…."


Dumnezeu să îl odihnească şi să îi ofere binemeritata odihnă!!!Dumnezeu să îl ierte!!! Cu mult respect, un articol scris cu durere de tastatură, cu cuvinte ce nu se mai regăsesc pe ele înşile...şi cu întrebarea: suntem atât de vulnerabili şi de trecători?

Saturday 20 March 2010

Zâmbet de martie-april


Soarele străluceşte mai des, îmi sărută chipul cu razele sale îmbietoare şi calde...verdele crud îl zăresc tot mai adesea, îmi bucură fiinţa şi îmi regenerează ideile!! Renasc flori, colţuri de suflet se lasă inundate de minuni...îmbrăţişări tăinuite, dor de dragoste, emoţie, clipele alături de tine, promisiunile şoptite cu sufletul întreg, stăruind de emoţie şi certitudine deplină...visul nostru împlinit, minunea ce eşti, minunea că sunt, toate trăirile împărtăşite...gânduri culese la margini de viaţă, şlefuite, hrănite cu speranţe şi bucurii depline, momente alese, culmi atinse de doi, neregretul că suntem împreună ceea ce suntem azi...
Zâmbet de martie-april, în tot şi-n toate ni se-arată...şi nu ştiu cum va fi destinul vreodată...dar în toate aceste zile de farmec pline, să-ţi aminteşti mereu de mine...de felul cum puneam secretele pe buze, cum îmi ţineam genele lăcrimânde închise, cum te susţineam şi-mi trădam propria cădere, când culegeam păpădii...faguri de miere!!
Ce minune că te afli pe lume, ce minune că exist anume pentru tine...ce grozav că viaţa ne-a adus laolaltă...zâmbet de martie-april, cules de-un băiat şi de-o fată :)

Tuesday 16 March 2010

Bătrânul Tom...


Nu e chiar atât de bătrân, dar îmi place să cred că timpul mi-l va ţine veşnic alături şi că peste mulţi, mulţi ani îl voi chema astfel: bătrânul Tom!! E sufletul după care am tânjit mereu, ghemotocul acela de blăniţă ce-mi trebuia, sufletul-pereche ce mă completa, ochii verzi cu care să mă identific...

La început a fost un pui drag, mic, firav, dar pe care timpul l-a crescut şi l-a transformat într-un motan responsabil şi capabil să-şi poarte de grijă. Îl ştiu parcă de când lumea, de parcă ar fi fost dintotdeauna cu mine...

E cel care mă priveşte fiind tristă, parcă dorind să m-aline...e blândeţea după care nutresc, liniştea mea de fiecare zi, echilibrul meu regăsit după zile de muncă...speranţa că totul va fi bine, lumina ce mă aşteaptă la ieşirea din tunel mai întotdeauna, copilul rebel, sufletul cerşetor de iubire, visul cel mai frumos, viaţa la superlativ, om mare care pare a le înţelege pe toate...

Tomi e cel care îmi va rămâne alături cât va îngădui bunul Dumnezeu. Tovarăşul meu din studenţie, care trona pe cursuri când aveam sesiune, cel care mă veghea transcriind un curs...veghetorul meu în nopţile de osteneală şi trudă în care mă luptam cu mine însămi...cel care simt că-mi înţelege, deşi nu e uman, toate resorturile sufleteşti...

Fratele meu, certitudinea că poate am fost cândva pisică...cel pentru care aş face orice lucru doar să ştiu că îi este bine...cel pentru care aş înlătura propria fericire...cel pe care nu l-aş abandona nici o clipă...cel pe care îl doresc etern...cel ce îmi umple viaţa de lumină, ghemotocul cu care după-amiezele mă joc...I love my Tom-cat :X

Îl voi iubi şi când vom îmbătrâni, şi când va fi mai puţin sociabil...bătrânul Tom va fi mereu întregul în care mă voi regăsi!! Fără el echilibrul dispare, liniştea nu există, viaţa nu are sens, iubirea nu înseamnă nimic...

Boy, you set me free...


Acest articol este special conceput pentru acei băieţi care ne fac să ne simţim super speciale şi mai mult decât atât: iubite!! Pentru băieţii care ne sunt alături şi ne pot sfătui în vreo problemă existenţială ivită din senin şi căreia oricât am încerca nu reuşim să îi dăm de capăt.

Pentru băieţii care reuşesc să ne însenineze viaţa chiar printr-o glumă mai neinspirată. Cei care se străduiesc să vadă măcar o sforţare de zâmbet pe chipul nostru.
Pentru băieţii care poate ne cărau din obişnuinţă ghizdanul când mergeam către casă. Cei care ne invitau la suc cu scopul de a înlătura un rival. Cel care ne promitea luna şi soarele deşi era conştient total de greutatea îndeplinirii unei astfel de promisiuni.

Pentru băieţii care ne puneau în păr coroniţe împletite din păpădii. Cei care ne ofereau inele din iarbă. Cei care ne puneau piedică pentru ca mai apoi să sară în ajutorul nostru. Cei care nu ne scăpau o clipă din ochi, care ne făceau zilele „amare” – dar asta tot de dragul nostru :)
Pentru băieţii care inventau diverse pretexte, doar ca să ne stea prin preajmă. Cei care ne făceau conştiincioşi temele la materii tehnice. Cei care ne ofereau în dar un mărţişor. Cei care ne ofereau un ghiocel drept simbol al primăverii.

Pentru băieţii care ne bulgăreau iarna, iar asta pentru că noi le ofeream prilejul :P
Cei care ne sorbeau fiecare cuvânt, ne adulmecau fiecare privire...cei care ne măsurau fiecare pas, tânjeau după fiecare părticică din noi. Pentru cel care îmi creiona portretul, pentru cel care îmi visa ochii...pentru cel care îmi săruta buzele în vise şi nu se mai desprindea de vis...

Pentru băiatul care mi-a stârnit interesul ani la rând...pentru prima iubire neîmpărtăşită...pentru prima iubire împărtăşită...pentru băiatul ce m-a acceptat ca parte integrantă în viaţa lui...

Pentru el: prietenul, iubitul, criticul, supăratul, misteriosul, şarmantul, visătorul, optimistul, seducătorul, convingătorul, pesimistul, şovăielnicul, irezistibilul, unicul... pentru cel care nu recunoaşte dar mă iubeşte, pentru cel care mă iubeşte dar îl simt ca pe un frate, pentru cel care mă încântă, pentru cel care îmi alimentează vise, pentru cel pe care îl simt suflet pereche dar e departe, pentru cel interzis care este şi nu este în acelaşi timp, pentru cel mereu în căutare, pentru cel pe care-l iubesc şi inima nu-l uită, pentru cel care m-a amăgit, pentru cel care mi-a frânt inima cândva...pentru toţi, care deopotrivă, au avut însemnătate cândva!!

Pentru băiatul care nu poate sta deoparte, care stăruie să mă caute încă, pentru cel pe care nu-l pot ocoli cu privirea, pentru cel ce încă cuvintele de pe buze îmi soarbe...pentru cel hotărât să-mi rămână prieten o viaţă...pentru cel pe care nu aş rezista să îl văd la braţ cu o alta...pentru cel destinat mie de ursitoare...pentru cel neîntâlnit încă...

Pentru băieţi, fără de care, lumea ar fi insipidă...cerul ar reflecta doar jumătate din strălucirea-i...fără de care glumele n-ar avea haz, slăbiciunile n-ar avea sens, iubirea n-ar exista, prietenia ar fi banală, sărutul imposibil, dorinţa de neconceput... pentru voi, Feţi Frumoşi ai timpurilor, pentru voi bate uneori sacadat inima şi tot pentru voi ni se umplu ochii de lacrimi.
Mulţumim că ne încununaţi cu prezenţa voastră zilnică!! Bărbatul e cel mai bun prieten al meu, tovarăş capabil să mintă în dragoste, dar în prietenie niciodată :)

Saturday 13 March 2010

Don't go away...


Lipsesc tot mai mult zâmbetele din viaţa noastră...zâmbete ce ar trebui purtate cu drag...zâmbete menite să lumineze chipuri, să destindă atmosfere, să reunească oameni, să promoveze valori precum bunadispoziţie şi iubirea!
Ar trebui să existe vânzători de zâmbete, pentru a ne primi zâmbetele în dar..."Don't go away" ar trebui să fie imnul celor care iubesc, nu contenesc să caute viaţa în care se regăsesc, care simt că "plecând" ceva din ei - viaţa nu va mai fi aceeaşi...!!! Uneori e important să fim mai mult decât o amintire, un zâmbet vag amintit, o îmbrăţişare uitată, un sărut furat...Şi zâmbetul plecării, amar...doare întotdeauna...atât pe cel care pleacă, cât şi pe cel care rămâne suspendat în durere pe veci!
Vor trece chipuri, iubiri, manuscrise, generaţii, flori, râsete, copii, lacrimi, jocuri, cântece, iluzii, certitudini, amăgiri, speranţe, clipe, vise, luni, ani, aşteptare, dor, uitare, risipire, viaţă, munţi, credinţă, texte, priviri furişate, imagini imortalizate, amintiri, zori de zi, primul sărut culminat de prima iubire, primul job, cercul de prieteni, profesori, modă, brăţări cu ţinte, plimbări pe faleză, blugi tăiaţi, iubiri secrete, întrebări şi răspunsuri, nelămuriri în privirea ei, neputinţă-n privirea lui, sincronizări, imperfecţiuni, agitaţie, simpatie, revolte, coincidenţe, ochi lăcrimând, emoţii, examene, părinţi, pasiuni nestăvilite, fapte bune, zile de naştere, zile când te trezeşti cocoţat pe un pisc, etichete, vacanţe, bileţele, lalele-nflorind, rock, miros de femeie, forţă de bărbat, dezamăgiri, fulgii de nea, prima frunză purtată de vânt, călătorii cu trenul în acord de chitară, oameni de zăpadă caraghioşi, fotografii vechi şi încărcate de amintire, nopţi nedormite, cărţi citite pe răsuflate, oameni de viaţă, primele versuri ieşite de sub penel, îndrăzneală şi câte şi mai câte…
Vor trece, dar nu mi se vor şterge din minte...viaţa, cu spectaculosul ei...fiecare emoţie, eveniment le voi simţi aievea...şi trec generaţii înaintea mea, din urmă altele vin....şi împreună cu ele îmi trăiesc şi eu generaţia...amintiri ce nu vor putea fi smulse,...amintiri împletite cu vise ce vor dăinui...

Tuesday 9 March 2010

Dance Street

Dance street, a făcut parte dintr-un moment pregătit de elevii claselor a VIII- a din Şcoala Generală Adam Muller Guttenbrunn Zăbrani, Arad...cu ocazia serbării dedicată zilei femeilor!! Coregrafie realizată de elevii Denis Stoiu şi Jeflea Daiana!! Felicitări copiilor şi mult succes pe mai departe!!

Saturday 6 March 2010

Miss România Unifest 2009


















































Un eveniment prezentat pe http://www.tscarena.ro/ şi găzduit de The Silver Church Club, 20 noiembrie 2009, Bucureşti. Fotografii eveniment pe adresa: http://www.tscarena.ro/tsca/image/tid/218?page=1 . Câştigătoarea concursului Miss România Unifest 2009 a fost arădeanca noastră, Malvina Andreea Szakacs.

Tuesday 2 March 2010

mi-e dor de februarie...


...dar parcă mai mult mi-e dor de privirea ta!! Nu mai contenesc din a te privi, de ce ochii tăi îmi magnetizează fiinţa? Mi-e dor de un februarie al nostru, fiindcă e luna ce ne reuneşte mereu :)
...de ochii tăi căprui, sinceri, care vor să se destăinuie, care imploră, ochii tăi ce mă doresc şi care mă fac să te doresc...
...mi-e dor să te caut în mulţime, să ne zâmbim în aglomeraţie...să-mpărtăşim prezenţe ce se vor...mi-e dor de tine...şi uite cum trece timpul...nu-mi rămân decât zilele, puţine...
...suflete de februarie, asta suntem!! Ghiocei îmbobociţi - iubire presărată cu dorinţă... suntem plămădiţi ca singură fiinţă... vino, şi smulge-mi îndoiala din privire...nu mă lăsa să te caut, aşa, la întâmplare... deşi îmi place coincidenţa ce uimeşte-ntreaga fire a mea... sunt fulg de nea menit să zboare către tine, eşti fulg drag derivat din mine... şi fulg cu fulg, zburând mereu împreună, eu zic că e bine... mereu împreună, deasupra tuturor... e magie şi-n faptul că ne-am găsit... destinul ne poartă când e de iubit :)
Şi te-am văzut şi ieri, şi azi...şi nu ar fi excepţie să te văd iarăşi mâine... te caut uneori şi prin vitrine... ai stârnit ceva, acolo undeva, adânc e-nfipt în fiinţa mea... tu reuşeşti să scoţi ce-i bun în mine... şi zâmbete şi gândurile cele mai senine...