Nadina

Nadina

Sunday 26 February 2017

Viaţa. Ipostaze...
















"M-am rătăcit într-o lume a adulţilor în care am cunoscut mult prea devreme ce-nseamnă egoismul, făţărnicia, răutatea. Nu vreau să cred că lumea-i aşa. Eu cunosc şi alte ipostaze ale ei, ipostaze care m-au purtat o bună parte din existenţa mea către miraculos. Trebuie să existe un tunel prin care să ieşim la suprafaţă şi să ne-amintim că suntem datori să iubim, să iertăm, să primim cu bucurie fiecare zi, ca pe o promisiune sau o speranţă că încă există frumos. Cred că încă există în noi un dram de umanitate care ne pune în mişcare şi ne face să privim faptele cu luciditate, iar oamenii cu îngăduinţă. Încă n-am pierdut ce-i viu în noi. Iar dacă ceva s-a pierdut pe parcurs, e destinat să vină înapoi. E al vieţii curs..."
- din lucrarea "Culegere de monologuri"

Saturday 25 February 2017

Să fim ce n-am fost...














Încă nu-i timpul pierdut
să fim ce n-am fost,
peste umăr mă uit,
tot tânără sunt
şi te-aştept 
nici eu nu mai ştiu 
de când...

Când iubeşti 
faci un pas înapoi,
dacă eşti nevoit
faci şi doi.

Sunt aici,
te aştept chiar şi azi
cu o lacrimă surâzând
pe obraz.

Încă nu-i timpul pierdut
să rostim
ce nici noi n-am ştiut:
ne iubim!

din volumul "Întâlniri"

Fericire...














Că-mi eşti,
că-ţi sunt
nu-ncape fericire
mai mare pe pământ.

din lucrarea "Poeme pentru el"

Chip asemănător cu tine...


















Iubirea-i un tribut
care niciunuia nu ne revine,
sunt chip asemănător cu tine
şi peste timp am devenit mai mult 
cea care astăzi sunt.

Nu-mi cere să fiu altfel,
nici nu o invoca pe cea de dinainte
despre eşecul de-a nu reuşi să fim noi
nu vreau să îmi aduc aminte.

După surâsul ce ascunde
o dragoste trecută prea devreme,
tu ai să recunoşti un chip asemeni ţie,
însă nu te teme:
nimic nu poate egala
orgoliul tău,
tăcerea mea.

Şi împreună ne vom scufunda
către temutele cărări 
ce dragostea nu ne-o vor da,
c-am refuzat-o de atâtea ori...

din volumul "Destrămări"

Prima lecţie despre surâs...













"Primăvara este prima lecţie despre surâs din calendar. Atunci scoatem din pod vechiturile sufletului, le aşezăm la soare şi reinventăm modalităţi de-a fi cât mai simpli, mai ataşaţi, mai prezenţi. Acest anotimp reuşeşte mai mult decât celelalte să anime viaţa din noi, să trezească dragostea şi pofta de a îndrăzni mai mult. Primăvara, când fiecare rădăcină prinde viaţă, este despre creaţie şi om. Pentru că renasc împreună ca un tribut adus vieţii. Prima lecţie despre surâs continuă cu o îmbrăţişare, cu acea căutare continuă a mâinilor dragi. Fiindcă eşti întreg numai atunci când respiri, creezi, cauţi şi continui să cauţi la nesfârşit."
- din lucrarea "Culegere de monologuri"

Friday 24 February 2017

Copii eram...














Copii eram şi verile de-atunci,
azi surioară aminte ţi le aduci?
cum început-au amintirile să doară
că nu mai eşti, că nu mai sunt
copilele de odinioară
ce puneau lumea la pământ.

Azi prin livezi nu mai este atâta zarvă,
ah, lumea că pesemne devenit-a oarbă
şi-avem de ce ne teme
în lume sunt atâtea semne
cum că s-a pierdut 
din al copilăriei tumult
şi că jocurilor ce ne-au luminat copilăria
locul le-a luat tehnologia.

Copii eram şi câte vise aninam 
în copacii bunicilor le dădeam zbor
şi cum urmăream în ochi
cu atâta lumină 
visele cu ce-aveau mai bun
înapoi să ne vină.

Astăzi, observi şi tu
că nu se poate
să te-ntorci din drum
nici măcar la jumătate.
Ah, oameni buni
devenita-ţi nebuni?
lăsaţi copilul să fie copil
şi jocul să-i fie nu doar cale,
ci şi util.

Copii eram, taine aveam
ce amintire minunată 
avem şi poate fi-nrămată.
Tu şi eu, cele de atunci
copilăria petrecută pe uluci.
Când ne mai dai din acest Rai,
Tu, Doamne? 
doar amintirile, ca într-un joc
ne mai zidesc povestea şi o pun la loc...

din volumul "Tărâmul magic al copilăriei"

Femeia (doar pentru ea)...



















Femeia, din ce mări se ridică?
îi pun la picioare tot malul
doar ca să-mi mai stea...
Ah, ea precum un val se ridică
că pleacă şi mă lasă
mi-e frică.
Dar ea, cum nu-i stăruitoare
se-ndepărtează de mal,
se-apropie-n depărtare de soare.
Ştiu că doar pentru ea
încă o viaţă în port aş aştepta...

din volumul "Întâlniri"

Pentru voi, de Dragobete...













"Mă rog în fiecare zi pentru voi. Pentru noi. Să crească în noi dragostea. Dorinţa de a fi cât mai înalţi în gânduri şi fapte unii către ceilalţi. Să ascultaţi. Fiindcă nu există dar mai mare ca acela de a asculta şi de a învăţa din experienţele celor care împărtăşesc totul cu voi. Să învăţaţi. Să fiţi cumpătaţi când vă simţiţi ispitiţi de bunuri materiale, de oameni rău intenţionaţi. Să nu vă ruşinaţi. Să nu plecaţi vreodată privirea în pământ. Fiţi demni şi priviţi întotdeauna în ochii celorlalţi. Învăţaţi să iubiţi, să primiţi, să fiţi mângâiere. E atât de vital să deschidem braţele şi să oferim. Să creşteţi înţelepţi. Iubind. Muncind. Având încrederea că a vă împlini visurile se poate. Să fiţi integri. Să trăiţi plenar! Să fiţi voi înşivă în totalitate. Nu vă trăiţi vieţile doar pe jumătate..."
- în lucrarea "Culegere de monologuri"

Monday 20 February 2017

Despre lucrurile frumoase...













Uneori, chiar şi atunci când vrei să faci lucruri frumoase, să oferi unor suflete de copii o bucurie se găseşte cineva care întinează frumuseţea acelui moment. E mare păcat că în loc să iubim şi să păşim frumos în viaţă, de cele mai multe ori stăm la pândă pentru a încolţi. De parcă nu ne-am fi născut plămădiţi cu suflete, ci am fi o haită pornită mereu să atace. Nu mai ştim să ne bucurăm, să ne jucăm, să lăsăm firescul să-şi urmeze cursul. În mintea noastră se ţes doar comploturi, intrigi. În inimile mari stau bunătatea, modestia şi toate acele resurse menite să ofere frumuseţe timpului. Pentru că existăm prin timp şi cred că acesta-i farmecul nostru. Inimile roase de invidie sunt opusul apropierii, dragostei. Să căutăm a sădi în inimile noastre grija faţă de ceilalţi, apropiere când poate aceştia nici măcar nu o simt. Cu o faptă bună, cu un gând."

- fragment din lucrarea "Culegere de monologuri"

Sunday 19 February 2017

Şinele, roţile sau porţile...













Cât ne-am îndepărtat! 
nu mai ştiu care erau defecte:
şinele, roţile sau porţile?
Se poate, iubirea să ne fi risipit
între du-te - vino şi aştept!
Şi totuşi, mi se pare nedrept,
invoc în gând o rugăciune,
iarăşi mă deştept:
Sunt prea nesigure şinele,
de-atâţia ani n-au mai fost schimbate roţile
şi totuşi unde ne duc, ferecate de-acum, porţile?

din volumul "Destrămări"

Friday 17 February 2017

Dragostea-i un tabu (ştii şi tu)...


















Spuneai că iubirea
nu-i o piatră de moară,
M-am convins!
E doar vârful muntelui
pe care încă nu l-am atins...

Îţi aminteşti?
mi-ai spus într-o doară
să nu-mi fie frică
că nu o să doară...

Iar acum,
mă fac cât mai mică
şi dragostea-i un tabu.
De ce?
ştii şi tu...

din volumul "Destrămări"

Monday 13 February 2017

Pe ea am învăţat-o întâia oară...



















Pe ea am învăţat-o întâia oară
ce-i muzica, iubirea
şi nu aş fi crezut 
că o să o învăţ degrabă
ce-i şi despărţirea.

De ea, numai de ea
în lume colindând
nu pot să mă despart.
Îmi e în gând, 
în piept iubirea-i 
îmi ţine de cald.

Pe ea mi-aş fi dorit
nicicând să o trădez,
dar am făcut-o şi mi-e silă.
De ochii ei plângând,
sufletul de copilă alergând
mi-e milă.

Pe ea am învăţat-o întâia oară
cum poţi în dragoste ca să renaşti,
mi-aş fi dorit să o învăţ 
cum să nu moară
atunci când inevitabilul
o să o doară.

din volumul "Destrămări"

FEMEIA...















Ea dispărea
şi apărea,
ce fiinţă delicată mai era - 
Femeia...

din volumul "Întâlniri"

Friday 10 February 2017

Dragoste...















Dragoste!
Aşa mă strigai tu 
şi eu credeam
că acela mi-e prenumele! 

din volumul "Întâlniri"

Întâlnirea cu mine...















Un zâmbet scăldat întru lumină,
iubirea dintru început
şi palmele în care din faşă am încăput.
Aveţi vreo întrebare?
şirul zilelor l-am pierdut,
am fost ocupată cu viaţa
de când m-am născut.
Vineri. Februarie...
nu-i o zi oarecare...

din volumul "Întâlniri"

Wednesday 8 February 2017

OM frumos (cea dintâi minune)...













Focul cuvintelor e încă viu,
nici nu te-am strâns în braţe,
dar parcă te ştiu...
Eşti geamăn la suflet cu mine,
tu, OM frumos
şi cea dintâi minune...

din volumul "Întâlniri"

Sunday 5 February 2017

Plecăm prea devreme,conştientizăm prea târziu...













"Mi-ar plăcea să-mi crească inima pretutindeni. Astfel, aş mângâia mai mult. Într-o lume în care alergăm în stânga şi dreapta, uneori trebuie să ne facem curaj să traversăm. Să traversăm dincolo de ceea ce a devenit rutină. Să ne bucurăm mai mult şi mai des. De lucruri mai simple, de oameni. Să stăm departe de tot ce epatează, ne întinează, ne înrăieşte. Alergăm fără ţintă. Şi totuşi, care ar fi ţinta? Nu o viaţă simplă, armonioasă? Ţinta noastră în lume ar trebui să fie bunătatea, pe care să o perpetuăm şi să o exersăm în relaţia cu ceilalţi. Faptul că m-am atins de tine, ar trebui să te facă mai bun. Faptul că te-ai atins de mine, ar trebui să mă facă mai bun. Doi oameni buni laolaltă, nu strică niciodată. Atunci strică, când sunt laolaltă un om bun şi un om rău, iar cel rău îl strică pe cel bun. Sau atunci când doi oameni răi se întovărăşesc. Aş reteza din rădăcină floarea răului. Şi m-aş îngriji de acea floare care creşte din sufletul omului şi abundă de bunătate. Am căutat să tălmăcesc toate astea, Doamne şi n-am găsit răspunsuri. Plecăm prea devreme, conştientizăm prea târziu. Ce-i de făcut într-o lume în care pare tot mai mult că ne pierdem? Înainte ceream prea des, însă astăzi am învăţat să mulţumesc mai des. Să mulţumesc şi să ridic privirea pentru a îmbrăţişa văzduhul. E atâta lumină, dar şi atâta întuneric în unii. Învaţă-ne cum să ne luminăm unii de la ceilalţi. Dă-mi răbdare atunci când încerc şi pare că încerc în zadar. Fă-mă copil, să alerg iar desculţ pe iarba cu rouă. Aş vrea să-mi simt iar inima nouă. Dă-mi puterea să împărtăşesc gânduri, să încurajez, să consolez când e nevoie. Atâta fericire poate fi într-un om. Atâta câtă iubire poartă, câtă lumină răspândeşte. Ce-i o clipă? Parcă nici n-ar fi fost...să învăţăm să preţuim fiecare bătaie de inimă ce ne animă. Să ne bucurăm mai des. Din inimă. Linişte în tine. Linişte în ceilalţi. Căci pe pământ aşa am fost lăsaţi."
- fragment din lucrarea "Culegere de monologuri"

Saturday 4 February 2017

Mi-ai scris...


















Mi-ai scris despre destin,
despre cei care sunt plecaţi
şi nu mai vin.

Eu, la fereastră, cu manuscrisul gata
încă-i mai aştept
şi că nu vin,
mi se pare un nedrept destin.

Privind peste coline
mă întreb încet:
de-acum ce bucurie mai aştept?

din volumul "Destrămări"

Friday 3 February 2017

Am încetat să mă mai joc...



















Vouă, celor care
sădiţi nefericirea
din loc în loc
vă spun c-am încetat
să mă mai joc.

Mi-aţi luat bucuria
şi speranţa,
pofta părinţilor de-a mai trăi,
tuturor ne luaţi viaţa.

Deşi sunt doar un ghemotoc,
mult prea devreme
am încetat să mă mai joc
şi-am început a mă teme...

din volumul "13 minuni"