De câte ori...

De câte ori mi-am dorit
să vină primăvara,
dar se făcea seară
şi ca-ntr-un vis
ningea - şi ianuarie
îşi scutura florile
precum un cais
în turnul de fildeş
al iernii - închis...


De câte ori am numărat
secunde şi paşi pe cărare,
să te revăd,
dar tu nu apăreai
şi-un foc mocnit
în suflet mi se aprindea
de supărare...

De câte ori numele ţi-am invocat,
viaţa-ntreagă peste cap mi-am dat,
au fost suişuri,
coborâşuri
şi printre lacrimi şi suspine,
a fost frumos de-atâtea ori
să te am numai lângă mine-n zori.


De câte ori,
Ah, de câte ori mi-aduc aminte
o ceaţă peste ochi îşi face punte,
căci astea-s astăzi doar cuvinte
ce mai invocă uneori
acele clipe cândva sfinte,
cărora le rămânem datori
să le păstrăm în minte!