Uşi larg deschise ce-s inimile unor oameni în care n-am mai avut loc...

"De-acum e linişte. Şi vezi tu, îmi va fi greu să mă obişnuiesc cu această linişte. Am învăţat că trebuie să pun fericirea mea mai presus de oameni. Să-i las rădăcinile să crească din mine şi prin mine, nu prin ceilalţi. Pentru că făcând asta mă voi feri pe mine însămi de uşi larg deschise ce-s inimile unor oameni în care n-am mai avut loc. Fericirea mea trebuie să fie o prioritate, pentru atunci când oamenii mă vor trata ca pe o opţiune. Nici un legământ nu-i durabil. Nici al prieteniei. Nici cel al dragostei. Uneori, nici cel pe care-l faci cu tine însăţi. Montesambra, te uită în jur. Zilnic plecăm. De lângă oameni, din noi înşine. Nu trebuie să ţinem oameni legaţi de noi. Dar oare nu greşim când le dăm drumul prea uşor? Pe mine,şi astăzi, încă mă doare partea de inimă cu care am plecat din tine. Partea cu care, ani la rând, m-am aşezat în braţele tale. Cine poate şterge aceste amintiri? Nici timpul. Nici uitarea. Ele stau scrise. Le recitesc zi de zi."

- fragment din lucrarea "Montesambra, bărbatul vieţii mele" - Szakacs Nadina Maria