Doar o femeie...

Doar o femeie,
astăzi atâta sunt
care nu te-ar fi lăsat să pleci.
Pe care tu
singură ai lăsat-o
ani întregi...


Nu.
Nu înţelegi
şi mi-este tot mai greu
să îţi explic.
După atâta timp,
pe dedesubt de suflet
m-a cuprins un frig...


Nu plâng.
Sunt numai o femeie,
pe care ai lăsat-o în calea ta.
Cu timpul să te iei la harţă
să văd:
femeia înapoi-ţi va da?


Doar o femeie,
o fiinţă...
să crezi,
să înţelegi
îţi e cu neputinţă.
Am scris pagini întregi,
cu gândul să te-aduc-napoi,
azi nu mai am nici lacrimi
cândva, s-au scurs şuvoi...


Doar o femeie,
înaintea ta...
de-acum am înţeles
prin amintiri,
păreri de rău
la braţ mă vei purta
şi nu-s fiinţa
ce deunăzi -  alegea...