Mi-ai picurat lacrimi pe pian
şi fiind în sală nu ştiam,
să ştii că nu eu concertam,
nu eu cu-atâta patos prin clape trăiam...
Ah! Febrile-au fost acele clipe,
priviri din sală cu cele de pe scenă
au început să se-nfiripe.
N-ai milă, mă fixezi
fără-ncetare
eu n-am să pot urca pe scenă,
nu mă simt în stare!
Mi-ai picurat lacrimi pe pian,
de când mi se-ntâmplă
cred că-i primul an...
Nu vrei să fii, tu, dragul meu - cuminte
de prima oară când ţi-am concertat
cu drag să îmi aduc aminte?
No comments:
Post a Comment