Iubirea începe cu doi
şi tot cu doi se încheie,
e clipa dintre gene
atunci când se zbat...
e nimbul,
e focul,
când mi te arat!
Nu se umflă de mândrie,
de la o clipă la alta - sporeşte,
de când se mijeşte de ziuă -
nădăjduieşte.
Iubirea-i odaia,
privirea-i fereastra
acestui suflet
ce-a călătorit.
Din drum nu se-ntoarce,
cu-n scop a venit,
pentru o fiinţă anume
din zenit
s-a ivit!
No comments:
Post a Comment