Nadina

Nadina

Sunday, 6 August 2017

I-am dat un patru şi-am plecat...












"A fost o vreme când ne-am iubit. Eram frumoşi şi tineri, ne ţineam în suflete idealurile aprinse şi luptam împreună pentru ca acestea să-şi afle într-o zi împlinire. Trupurile noastre parcă sculptate pe-atunci, au locuit de-atâtea ori plaja în zilele de vară. Era şi cald, şi răcoare, iar noi nu ne mai săturam de dragostea noastră. Iubeam milimetru cu milimetru fiinţa ce nu-nceta să mi se ofere cu tot sufletul. Astăzi, când mi-aduc aminte de-acei ani, stau şi mă-ntreb unde a dispărut toată încrederea în visurile noastre? O mare parte din ele, le-am împlinit. Însă pe măsură ce-a trecut timpul şi ne-am copt, am pierdut din vedere dragostea. Şi treptat, ne-am transformat în nişte străini. Era mult mai absent, mai indiferent. Nimic din ce era el altădată, nu-mi mai iscodea privirile languroase. Am strâns într-un impuls de moment degetele în pumn, crezând că astfel voi reuşi să potolesc lacrimile. Dar n-am reuşit. Iar atunci când am realizat că nu mai există sorţi de izbândă şi că ne lovim zilnic de-acel zid de tăcere ce s-a înălţat între noi, i-am dat un patru şi-am plecat. Pe unde mai eşti astăzi, iubitule? Ştiu că şi tu eviţi oglinzile, ca să nu vezi unul faţă de celălalt ce mult ne-am schimbat..."
- fragment din romanul în lucru "Ai toate feţele Evei"
sursă pictură: http://dorinacostras.com/ro/

Thursday, 27 July 2017

Reflecţii...













"Şi iată, fericirea poate fi construită din gesturi simple, dar pline de emoţie. Gesturi pe care am uitat să le mai manifestăm în graba noastră spre drumuri nesemnificative care ne răpesc clipe din viaţă. Dac-am fi mai simpli, mai buni, mai curajoşi, mai sinceri ne-am descoperi pe noi înşine şi i-am lăsa pe cei de lângă noi să ne descopere aşa cum suntem. N-ar mai trebui să purtăm măşti pentru ca X sau Y să ne placă, să ne aprobe sau pur şi simplu să ne însoţească. Dacă ne-am privi măcar o dată pe zi în oglindă şi ne-am vedea în lumina limpede a dimineţii, am înţelege care ne este rostul şi nu ne-am mai frământa atât în ezitări şi incertitudini. Realitatea are ceva concret, care nu ne poate fi luat de absolut nimeni: ceea ce suntem când ne privim în adâncul sufletului. Fă-ţi timp pentru tine mai des şi curăţă din când în când cămările prăfuite din lăuntrul tău. Deschide fereastra sufletului şi lasă lumina să te inunde. Fericirea nu e o noţiune abstractă, o poţi avea atât de uşor, dar te îndepărtezi de ea când devii străin de tine şi nu te mai recunoşti. Să trăim simplu, frumos şi fără mască. Sufletul să-l lăsăm curat în noi să crească."
- fragment din lucrarea "Culegere de monologuri"

Thursday, 6 July 2017

"Ai toate feţele Evei" - fragment













"Nici vorbă să plec  după ea. M-am dat rănit, mai târziu indisponibil şi ea a plecat. Ceea ce a urmat mi-a depăşit imaginaţia. Am crezut pentru o clipă că fericirea înseamnă mersul înainte, că poţi să te detaşezi complet, că uitarea vine de la sine. Dar nu a fost aşa. Nopţile mele au devenit tot mai agitate şi insomniile erau mai dese ca oricând. Despre dimineţi, ce pot să spun, când nu te mai poţi juca cu degetele în pletele ei şi nu o mai poţi privi cum soarbe cu nesaţ din cafea? Am aşteptat o perioadă să se aşeze toate: plecări, amintiri, dor. Însă, la poarta mea, dorul se cuibărise şi nu se mai dădea plecat. Curtea, terasa, toate încăperile nu mai aveau un sens. Lipsea sensul însuşi: ea. Abia acum am realizat cât de mult m-am legat de această femeie şi cât eram capabil să o iubesc. Cât timp mi-a fost alături, îmi părea comună, banală, obişnuinţa nu-i mai dezvăluia farmecul. Gândul că era accesibilă, toată a mea, mă făcuse să nu mai caut în ea vitalitatea care m-a cucerit. Lângă mine, păruse în ultima vreme inertă, ştearsă, absentă uneori. Acum, nu vreau să dau vina pe monotonie, însă comportamentul meu o influenţase. Faptul că eu nu mai eram viu de multă vreme, o făcea şi pe cea de lângă mine să pară mai puţin vie. Draga de ea. Când mă gândesc acum la ea, îmi dau seama câte răspunsuri, nopţi de nesomn, lacrimi şi lupte îi datorez. Victoriile sunt toate ale ei, dar nu i-am dat vreodată câştig de cauză. Dimpotrivă, am chinuit-o. Atât de mult am iubit-o, şi totuşi i-am fost chin. Nici nu mai ştiu de când n-am mai văzut-o fericită, strălucind. Sau poate prezenţa mea le estompa pe toate. Să o iubesc într-atât sau să fie neobişnuinţa de a fi plecată? M-am dus mult prea departe, m-am jucat cu rostul ei, cu anii frumoşi în care puteam să îi ofer mai mult. Adevărul e că n-aş fi crezut o clipă că va pleca. În ultima vreme, îmi tot repetase acest lucru, se trezea cu acest gând şi adormea cu dorinţa eliberării. M-a iubit enorm! A stat ani în şir, şi-a călcat pe suflet, pe mândrie, a răbdat. Nici nu mai ştiu când a plecat, nici cum şi nici cu cine. Ştiu doar că de săptămâni în şir mă confrunt cu aceste gânduri, că ea nu mai e aici să mă scoată la suprafaţă. A luptat suficient: cu sine, cu mine, cu ceilalţi. Cred că a venit momentul să fie şi ea fericită cum poate n-a fost, cum nu i-am îngăduit. Ani de zile, i-am fost iubit şi călău. Iubit, pentru că am adorat-o şi o ador şi-acum. Călău, pentru că şi-a irosit tinereţea între deziluzie şi speranţă. Iubesc acum până şi plecarea ei, maturitatea cu care a luat frâiele propriei vieţi şi s-a dus mai departe. Este o altă faţă a ei, a femeii iubite, până acum nedescoperită."

Saturday, 1 July 2017

Cine eşti tu?










Cine eşti tu?
de-mi tremură
şi-mi plânge sufletul...

Alintă-mă,
să nu mai simt
că mă sfârşesc
sau că mă mint.

Ia-mă în braţe,
mângâie-mi creştetul
cu sărutări
cum ai făcut-o
de atâtea ori.

Strânge-mă-n braţe
până mâine,
măcar să cred
în clipa ce rămâne,
să n-o pierd.

Cine eşti tu?
de mi-am pierdut
iar strigătul...

Deşi sunt fără glas,
încă te strig
chiar dacă ştiu 
că-n zori
o să rămân pustie
cum am rămas
de-atâtea ori.

Cine eşti tu?
de nu-nchid
nicio geană...

Şi vii,
şi pleci,
măcar tu
te-nţelegi?

din volumul "Mai stai"

**














Alerg către tine, iubire
deschide-ţi braţele
în faţa alegerii mele.
A venit momentul
să ne recăpătăm
unul pe celălalt,
să revenim acasă
din rătăcire.

Alerg către tine
şi nu-mi mai trebuie
nimic altceva:
am dorul nemărginit,
speranţa ce ne va învia
şi dragostea ta.

Alerg către tine, iubire
şi simt cum se deschid
toate drumurile,
se despart toate apele
de uscat.
Toate acum,
cale îmi fac
către cel drag.

din volumul "Mai stai"

***













Iubeşte-mă
cât încă-i timp
şi nu lăsa dragostea
clipele să ne curme,
ci lasă-mi pe obrazul fin
ale sărutului tău urme.

Aprinde-mă,
în clipe de hotar
să-ţi fiu eu
al iubirii felinar.

Iubeşte-mă
şi ţine-mă aprinsă,
iar Dumnezeu să ne ajute
această dragoste nicicând
să nu ajungă stinsă.

Apropie-te 
şi la ceas de seară,
îmbrăţişează-mă
ca şi cum ar fi 
din nou
prima oară.

Iubeşte-mă,
apropie-te
şi mă ţine aprinsă,
pe mine,
cea care
pe viaţă-ţi 
sunt promisă.

din volumul "Mai stai"


dorinţă...



















Mă-nvălui într-o îmbrăţişare
şi acesta e doar începutul.
Cu tine vreau să trăiesc
toate începuturile
şi vreau să mă porţi de mână
prin miezul tuturor lucrurilor esenţiale
care m-au purtat până la tine.
Dragostea noastră vreau să fie mereu
la început, să răsară din dor şi neştiut
să te cuprind între toate răsăriturile
şi apusurile acestei lumi.

din volumul "Mai stai"
pictură: artista Dorina Costraş

**



















Iartă-mă
că n-am putut
dragostea
să mi-o ascund.
Şi te rog frumos,
mă iartă,
dragostea
e-n mine
înaltă.
Ştii, prin
fiecare gest
zilnic
îţi spun
te iubesc.
Iartă-mă,
dar eşti
în mine
şi eu
nu mă pot
abţine.

din volumul "Mai stai"

Tuesday, 20 June 2017

Amprentă...














Dacă n-ar fi urma sărutului
pe care o port de ani de zile
ca pe-o amprentă
aş mai visa
şi aş mai reuşi
să mă-ntorc
în acelaşi punct
unde mă aştepţi
de fiecare dată?

din volumul "Mai stai"

***















Vine o zi
când iubeşti mai mult,
uneori chiar în ritmul
în care respiri.
Şi-ţi îngădui
să visezi mai des,
să crezi din nou în oameni
şi să nu mai analizezi 
fiecare apropiere.
Sunt zile şi zile
din care ieşim câştigaţi,
dezamăgiţi.
Niciun apus
şi niciun răsărit
nu sunt la fel,
nici oamenii
nu seamănă
între ei
şi tocmai
această deosebire
le dă farmec.

din volumul "Mai stai"

Trăiri la gerunziu...















Din când în când,
tremurând
gândurile noastre
asemănătoare sunt.

În fiecare zi luptând, 
uneori câştigând,
dar şi pierzând
reuşim să ne-mbrăţişăm
surâzând.

De când 
ţi-ai dat seama
că îmblânzind
un suflet ca al meu
călătorind,
atât de bine
mi-ar sta
în palma ta?

Visând
şi-n vis
cu-ncredere
mergând
m-am trezit
iar iubind.

din volumul "Mai stai"

Saturday, 29 April 2017

Când clopotele bat de mai...


















Sub ce streşini îmi stai
când clopotele bat de mai
şi sub ce parfum încă
încerci să zideşti dragostea
în stâncă?

Am plâns, am râs
şi totul mi-a părut
un vis şi m-am convins
doar când te-ai arătat
în primele zile de mai,
ştiam că-n dragoste
o să mai stai...

Cu toată forţa-mi
te cuprind
şi inimile
au acelaşi ritm,
adorm strângându-te
la piept
şi parc-aş vrea
tot mai să fie
când o să mă deştept.

Au înflorit din abundenţă
irişii, bujorul, liliacul
şi lăcrămioarele
pe dinaintea porţii
îşi fac veacul.
Suntem cu toţii
ca-ntr-un târziu acasă,
ce ne mai pasă?

Când soare,
când plouă,
când amândouă.
Mi-e atât de bine
cu tine
şi-s zilele de mai
tot mai senine...

din volumul "Note de primăvară"

Thursday, 20 April 2017

Ninge în mine (de când mă ştiu)...















Ninge cu flori de cais,
ninge cu ceea ce încă
nu s-a scuturat
şi ninge în mine,
ninge în tine
e-adevărat!

M-am aşezat pe o stâncă 
şi simt cum lumii
îi stau pe tâmplă,
s-au scuturat şi prunii,
crede-mă, azi nu pot sta
în calea minunii. 

Ninge în mine
de când mă ştiu,
fiindcă mi-a fost dat
din troiene să viu.

din volumul "Note de primăvară"

Lacrimi de hârtie (în lăcrămioare mi s-au prefăcut)...



















Am plâns atâtea lacrimi pe hârtie
şi pe retină am simţit stelele cum ard,
mi-e dragostea un soclu prea înalt
la care nu pot să ajung
şi încercând, tot încercând,
paşii mi-i frâng.
Şi toate lacrimile au fost trecătoare,
dar într-o zi pe dinaintea porţii tale am trecut
şi-am fost surprinsă să constat
că-n lăcrămioare mi s-au prefăcut.
De ce te temi să mi le dărui
şi de ce vrei ca toate visele
să mi le nărui?

din volumul "Note de primăvară"

Gând de primăvară...















În calendar,
fiecare zi e o petală
cu acest gând 
eu am pornit
la început de primăvară.

Şi calc din nou
urma paşilor tăi
deşi îi simt
la fel de grei.

Minune care eşti,
tu, om de treabă
trecătorii mă întreabă
dacă ne-am regăsit
în sfârşit...

Nu ştiu ce să răspund,
în inimă te simt
şi nu vreau să ascund
al vieţii nimb.

Cu tine mai departe
eu pornesc
şi-n suflet dragostea
păstrez ca pe-o comoară.

Vino, degrab' şi tu
ca într-o zi
să nu te doară 
sufletul.

din volumul "Note de primăvară"

Lumina mea...















Să laşi lumina 
peste tot să se răsfrângă
şi dragostea,
răspuns în toate să găsească.

Lumina mea, nu te-ntrista
şi relele la suflet nu le pune
fiindcă sunt atâţia oameni în lume,
pe când tu, numai tu, îmi eşti minune.

Ah, sufletul, cu toată-ncrederea o spune
c-am fost aici cu mâna-n mâna ta
orice mi-ar spune ceilalţi nu m-ar contraria.

Am venit din lumină, continuăm în lumină
să ne rugăm lui Dumnezeu tot aşa să ne ţină
dragul meu, în dragoste s-avem tihnă.

din volumul "Note de primăvară" 

Mi-am dorit atât de mult...















Mi-am dorit atât de mult
liliacul, răspândindu-şi mireasma
în toate formele şi toate culorile
să te-ntoarcă de pe-acel drum rătăcit
şi să te regăsesc acasă.
De celelate drumuri nu îmi pasă
şi-mi amintesc ce mi-ai spus tu:
doar de ce-ţi pasă ţi-e plin sufletul.
Te-aştept acasă,cu dragoste 
şi flori de liliac pe masă...

din volumul "Note de primăvară"

Saturday, 15 April 2017

De bucurie...











De bucurie
sufletul meu e înalt
E ca şi cum ai fi aici
rostind: Hristos a Înviat! 
şi ţi-aş răspunde: Adevărat a Înviat! 
Lumina simt cum ne pătrunde,
pe noi, care ne plimbăm sufletele
pretutindeni şi simt cum coboară
această linişte în noi, în prag de seară. 

Sfântă Înviere,
cât timp te avem
nu ne-ndoim de certitudinea 
că suntem şi iubim,
ca-ntr-o Scriptură 
vieţile ni le trăim
încercând s-adunăm 
bunele laolaltă
şi să lăsăm în urmă
cele mai puţin bune:
Sfântă-nviere,
Dragoste,
Minune!

din volumul "Un strop de pace sunt!"

Saturday, 8 April 2017

Sunt iubiri care rezistă...















Sunt iubiri care se leagă,
ne leagă
şi ne oferă prin acest legământ
libertatea de care până acum
parte n-am avut.

Sunt iubiri care rezistă,
fără să facă paradă
şi care cresc,
cu-ncredere se plămădesc
aducând doi oameni laolaltă
mai mult ca niciodată.

Sunt iubiri,
surâsuri,
oameni, 
lacrimi.
Şi sunt tot atâtea patimi
care din dragoste
au prins cheag.

Sunt iubiri 
care rezistă
de drag,
între oameni 
care precum
doi magneţi
se atrag.

din volumul "Note de primăvară"

Un amănunt (al zilelor care-au trecut)...



















Nu sunt decât un amănunt
al zilelor care trecând
dezvăluie câte puţin
cea care astăzi tot mai mult devin
fără să am vreun alt adăpost
decât cea care în trecut am fost.

din volumul "Note de primăvară"

De drag...















Am mai trecut un prag
eu, tu, legaţi pe veci cu sufletul
şi-apoi un ceva al iubirii
s-a-nfiripat în noi.
Te chem, te caut
şi de drag ce-mi eşti
în fiecare zi pe buze
ca o primăvară izbucneşti...

din volumul "Note de primăvară"

Promisiuni de primăvară...













Când toată chintesenţa vieţii
se strânge într-un mugur,
vreau să expir şi să vă-ncredinţez:
sunt aici să mă bucur!
Şi îndrăznesc,
mai mult decât acum
o să iubesc.
Promit, curând
o să-nfloresc!

din volumul "Întâlniri"

În fericire...















Potriveşte-ţi azi pasul cu mine,
ştim că iubirea-n lume
nu are vreo asemănare.
Doar lasă florile să îţi sărute palma
când, scuturându-se, în parc
pe braţele-ţi cad de-a valma
în fericire mă îmbrac...

din volumul "Întâlniri"

April, frumos copil...


















April, frumos copil
te-ai strecurat în viaţa mea
tiptil - tiptil
şi florile ţi-ai scuturat.
Sunt dintre aceia 
care au ştiut
că ai venit cu sufletul curat
să binecuvântezi
şi dragostea în oameni
s-o plantezi.

din volumul "Întâlniri"

Thursday, 30 March 2017

Destin...












Nu-ntoarce capul,
nu mă scăpa din mână
această dragoste ne-a fost dată
să o trăim împreună.

din volumul "Întâlniri"

Tuesday, 28 March 2017

Din dragoste (copil nebun)...














Din dragoste-am ajuns
copil nebun:
să plâng,
să râd,
să uit de mine
când cu tine sunt...

din volumul "Întâlniri"

Sunday, 19 March 2017

Re(întâlnire)...


















Iubitul meu,
după atâţia ani
caută-mă în buzunare
nu mai am niciun ban
dragostea mi-e singura valoare.

din volumul "Întâlniri"

Dac-am putea (mai mult am iubi)...














Dac-am putea
pur şi simplu dărui
mai mult am tăcea,
mai mult am iubi.
Şi-am împărţi
zâmbete mii
pentru suflete 
care de dor
nu văd curcubeul
din spatele norilor...

din volumul "Întâlniri"

Saturday, 18 March 2017

Fericirea se-ntâmplă...













Se-ntâmplă uneori
dacă deschizi uşa fericirii
să reuşeşti să fii cu adevărat fericit.
Şi tot de-atâtea ori se-ntâmplă
deschizându-i fereastra
fericirea să zboare spre alte zări
întrebându-te dacă a fost o himeră
sau dacă o vei mai întâlni vreodată...

din volumul "Întâlniri"

Thursday, 16 March 2017

Pe urmele paşilor mei (câte sărutări)...













Pe urmele paşilor mei
nu demult ai călcat
şi pe umeri
spune-mi
câte sărutări 
mi-ai amprentat?

din volumul "Întâlniri"

Sunday, 12 March 2017

Eu ştiu un Paradis (pe care Dumnezeu nu l-a închis)...


















Eu ştiu un Paradis
pe care Dumnezeu nu l-a închis. 
Tărâmul magic al copilăriei
ne poartă în leagănul bucuriei.
Copil frumos, tu, cel care aşteaptă
cuminte şi prea răbdător la poartă
în lumea ta plină de vise
nu ştii că porţile-s mereu deschise?
Doar îndrăzneşte, vezi ce te aşteaptă
în lumea de dincolo de poartă.
Iubire, grijă şi multă bunătate
sunt darurile pe care astăzi
ţi le închin toate.

Eu ştiu un Paradis
pe care Dumnezeu mereu îl ţine deschis. 
Ca tu să te bucuri din plin, copile
de farmecul copilăriei
şi de aceste zile
pe care cândva,
nimeni nu ţi le va mai reda.

din volumul "Tărâmul magic al copilăriei"
pictură: artist Adriana Manea

Saturday, 11 March 2017

De-a pururea împreună...














De-atâţia ani tot alergând
în inimi unul altuia
şi-n gând
m-am tot ferit
să-ţi spun
ce n-are farmec
în cuvinte:
iubirea-i numai una
şi e înălţătoare,
atâta timp cât o păstrăm în inimi 
ea capăt nu are.

Iubind, m-am descoperit,
te-am descoperit
nu eşti aici să te iau de mână,
dar ia aminte la ceea ce simt:
gândurile noastre o să rămână
de-a pururea împreună...

din volumul "Întâlniri"

Friday, 10 March 2017

Tu (şi fără cuvinte)...


















Te-ascultam
şi nu-mi venea a crede.
Tu şi fără cuvinte
îmi spui despre
dragostea noastră,
despre cum secundele renasc
în palmele noastre,
în ochii noştri scântei tresar
şi cercuri de apă 
refac traseul
de la om la om,
de la inimă la inimă
recunoscându-ne,
iubindu-ne
dintru începuturi 
cum nu ne-am mai iubit.

din volumul "Întâlniri"

artist: Dorina Costraş
tablou: https://dorinacostras.com/

Monday, 6 March 2017

Eliberează-mă!












Eliberează-mă de tine,
eliberează-mă de noi,
nici nu mai reuşesc să ţin pasul în doi...

Cu timpul am plecat,
cu timpul am simţit că pleci
şi-această taină n-ai să o înţelegi...

Am fost cu sufletul întreg cu tine,
ai fost cu mine cu sufletul pe jumătate întrerupt
şi nu mai ştiu ce parte m-a durut...

De-acum n-am să mai fiu aşa îngăduitoare,
de-acum vei fi total nepăsător
ştiam că într-o zi, numai cenuşa,
va mai rămâne din ce-a fost amor...

Eliberează-mă de tot ce m-a ţinut,
eliberează-te de tot ce încă te ţine lângă mine
să putem recunoaşte:
dragostea aceasta a devenit ruine!

din volumul "Destrămări" 
sursă photo: https://dorinacostras.com
artist: Dorina Costraş

Wednesday, 1 March 2017

Te iubesc (îmi eşti în fiecare zi)...











Te iubesc în fiecare zi.
Când iei forma unui mărţişor
şi îmi eşti şnur în jurul trupului - 
te-ador!

Când îmi eşti soare
o bucurie adâncă mă încearcă
şi-aş sta în palma ta cu tâmpla
să mi-o încălzeşti.
De-ai ştii, inimii mele, liniştea
că-i eşti!

Rafale de vânt sau picurii ploii
sărutându-mi expresiile
ce mi-au sculptat de ceva timp chipul,
pe plajă, când simt alunecând
printre degete - eşti nisipul.

Îmi eşti gândul de noapte,
glasul de zi.
Te iubesc
şi nu mă pot nicicum opri...

din volumul "Întâlniri"

Sunday, 26 February 2017

Viaţa. Ipostaze...
















"M-am rătăcit într-o lume a adulţilor în care am cunoscut mult prea devreme ce-nseamnă egoismul, făţărnicia, răutatea. Nu vreau să cred că lumea-i aşa. Eu cunosc şi alte ipostaze ale ei, ipostaze care m-au purtat o bună parte din existenţa mea către miraculos. Trebuie să existe un tunel prin care să ieşim la suprafaţă şi să ne-amintim că suntem datori să iubim, să iertăm, să primim cu bucurie fiecare zi, ca pe o promisiune sau o speranţă că încă există frumos. Cred că încă există în noi un dram de umanitate care ne pune în mişcare şi ne face să privim faptele cu luciditate, iar oamenii cu îngăduinţă. Încă n-am pierdut ce-i viu în noi. Iar dacă ceva s-a pierdut pe parcurs, e destinat să vină înapoi. E al vieţii curs..."
- din lucrarea "Culegere de monologuri"

Saturday, 25 February 2017

Să fim ce n-am fost...














Încă nu-i timpul pierdut
să fim ce n-am fost,
peste umăr mă uit,
tot tânără sunt
şi te-aştept 
nici eu nu mai ştiu 
de când...

Când iubeşti 
faci un pas înapoi,
dacă eşti nevoit
faci şi doi.

Sunt aici,
te aştept chiar şi azi
cu o lacrimă surâzând
pe obraz.

Încă nu-i timpul pierdut
să rostim
ce nici noi n-am ştiut:
ne iubim!

din volumul "Întâlniri"

Fericire...














Că-mi eşti,
că-ţi sunt
nu-ncape fericire
mai mare pe pământ.

din lucrarea "Poeme pentru el"

Chip asemănător cu tine...


















Iubirea-i un tribut
care niciunuia nu ne revine,
sunt chip asemănător cu tine
şi peste timp am devenit mai mult 
cea care astăzi sunt.

Nu-mi cere să fiu altfel,
nici nu o invoca pe cea de dinainte
despre eşecul de-a nu reuşi să fim noi
nu vreau să îmi aduc aminte.

După surâsul ce ascunde
o dragoste trecută prea devreme,
tu ai să recunoşti un chip asemeni ţie,
însă nu te teme:
nimic nu poate egala
orgoliul tău,
tăcerea mea.

Şi împreună ne vom scufunda
către temutele cărări 
ce dragostea nu ne-o vor da,
c-am refuzat-o de atâtea ori...

din volumul "Destrămări"

Prima lecţie despre surâs...













"Primăvara este prima lecţie despre surâs din calendar. Atunci scoatem din pod vechiturile sufletului, le aşezăm la soare şi reinventăm modalităţi de-a fi cât mai simpli, mai ataşaţi, mai prezenţi. Acest anotimp reuşeşte mai mult decât celelalte să anime viaţa din noi, să trezească dragostea şi pofta de a îndrăzni mai mult. Primăvara, când fiecare rădăcină prinde viaţă, este despre creaţie şi om. Pentru că renasc împreună ca un tribut adus vieţii. Prima lecţie despre surâs continuă cu o îmbrăţişare, cu acea căutare continuă a mâinilor dragi. Fiindcă eşti întreg numai atunci când respiri, creezi, cauţi şi continui să cauţi la nesfârşit."
- din lucrarea "Culegere de monologuri"

Friday, 24 February 2017

Copii eram...














Copii eram şi verile de-atunci,
azi surioară aminte ţi le aduci?
cum început-au amintirile să doară
că nu mai eşti, că nu mai sunt
copilele de odinioară
ce puneau lumea la pământ.

Azi prin livezi nu mai este atâta zarvă,
ah, lumea că pesemne devenit-a oarbă
şi-avem de ce ne teme
în lume sunt atâtea semne
cum că s-a pierdut 
din al copilăriei tumult
şi că jocurilor ce ne-au luminat copilăria
locul le-a luat tehnologia.

Copii eram şi câte vise aninam 
în copacii bunicilor le dădeam zbor
şi cum urmăream în ochi
cu atâta lumină 
visele cu ce-aveau mai bun
înapoi să ne vină.

Astăzi, observi şi tu
că nu se poate
să te-ntorci din drum
nici măcar la jumătate.
Ah, oameni buni
devenita-ţi nebuni?
lăsaţi copilul să fie copil
şi jocul să-i fie nu doar cale,
ci şi util.

Copii eram, taine aveam
ce amintire minunată 
avem şi poate fi-nrămată.
Tu şi eu, cele de atunci
copilăria petrecută pe uluci.
Când ne mai dai din acest Rai,
Tu, Doamne? 
doar amintirile, ca într-un joc
ne mai zidesc povestea şi o pun la loc...

din volumul "Tărâmul magic al copilăriei"

Femeia (doar pentru ea)...



















Femeia, din ce mări se ridică?
îi pun la picioare tot malul
doar ca să-mi mai stea...
Ah, ea precum un val se ridică
că pleacă şi mă lasă
mi-e frică.
Dar ea, cum nu-i stăruitoare
se-ndepărtează de mal,
se-apropie-n depărtare de soare.
Ştiu că doar pentru ea
încă o viaţă în port aş aştepta...

din volumul "Întâlniri"

Pentru voi, de Dragobete...













"Mă rog în fiecare zi pentru voi. Pentru noi. Să crească în noi dragostea. Dorinţa de a fi cât mai înalţi în gânduri şi fapte unii către ceilalţi. Să ascultaţi. Fiindcă nu există dar mai mare ca acela de a asculta şi de a învăţa din experienţele celor care împărtăşesc totul cu voi. Să învăţaţi. Să fiţi cumpătaţi când vă simţiţi ispitiţi de bunuri materiale, de oameni rău intenţionaţi. Să nu vă ruşinaţi. Să nu plecaţi vreodată privirea în pământ. Fiţi demni şi priviţi întotdeauna în ochii celorlalţi. Învăţaţi să iubiţi, să primiţi, să fiţi mângâiere. E atât de vital să deschidem braţele şi să oferim. Să creşteţi înţelepţi. Iubind. Muncind. Având încrederea că a vă împlini visurile se poate. Să fiţi integri. Să trăiţi plenar! Să fiţi voi înşivă în totalitate. Nu vă trăiţi vieţile doar pe jumătate..."
- în lucrarea "Culegere de monologuri"

Monday, 20 February 2017

Despre lucrurile frumoase...













Uneori, chiar şi atunci când vrei să faci lucruri frumoase, să oferi unor suflete de copii o bucurie se găseşte cineva care întinează frumuseţea acelui moment. E mare păcat că în loc să iubim şi să păşim frumos în viaţă, de cele mai multe ori stăm la pândă pentru a încolţi. De parcă nu ne-am fi născut plămădiţi cu suflete, ci am fi o haită pornită mereu să atace. Nu mai ştim să ne bucurăm, să ne jucăm, să lăsăm firescul să-şi urmeze cursul. În mintea noastră se ţes doar comploturi, intrigi. În inimile mari stau bunătatea, modestia şi toate acele resurse menite să ofere frumuseţe timpului. Pentru că existăm prin timp şi cred că acesta-i farmecul nostru. Inimile roase de invidie sunt opusul apropierii, dragostei. Să căutăm a sădi în inimile noastre grija faţă de ceilalţi, apropiere când poate aceştia nici măcar nu o simt. Cu o faptă bună, cu un gând."

- fragment din lucrarea "Culegere de monologuri"

Sunday, 19 February 2017

Şinele, roţile sau porţile...













Cât ne-am îndepărtat! 
nu mai ştiu care erau defecte:
şinele, roţile sau porţile?
Se poate, iubirea să ne fi risipit
între du-te - vino şi aştept!
Şi totuşi, mi se pare nedrept,
invoc în gând o rugăciune,
iarăşi mă deştept:
Sunt prea nesigure şinele,
de-atâţia ani n-au mai fost schimbate roţile
şi totuşi unde ne duc, ferecate de-acum, porţile?

din volumul "Destrămări"

Friday, 17 February 2017

Dragostea-i un tabu (ştii şi tu)...


















Spuneai că iubirea
nu-i o piatră de moară,
M-am convins!
E doar vârful muntelui
pe care încă nu l-am atins...

Îţi aminteşti?
mi-ai spus într-o doară
să nu-mi fie frică
că nu o să doară...

Iar acum,
mă fac cât mai mică
şi dragostea-i un tabu.
De ce?
ştii şi tu...

din volumul "Destrămări"

Monday, 13 February 2017

Pe ea am învăţat-o întâia oară...



















Pe ea am învăţat-o întâia oară
ce-i muzica, iubirea
şi nu aş fi crezut 
că o să o învăţ degrabă
ce-i şi despărţirea.

De ea, numai de ea
în lume colindând
nu pot să mă despart.
Îmi e în gând, 
în piept iubirea-i 
îmi ţine de cald.

Pe ea mi-aş fi dorit
nicicând să o trădez,
dar am făcut-o şi mi-e silă.
De ochii ei plângând,
sufletul de copilă alergând
mi-e milă.

Pe ea am învăţat-o întâia oară
cum poţi în dragoste ca să renaşti,
mi-aş fi dorit să o învăţ 
cum să nu moară
atunci când inevitabilul
o să o doară.

din volumul "Destrămări"

FEMEIA...















Ea dispărea
şi apărea,
ce fiinţă delicată mai era - 
Femeia...

din volumul "Întâlniri"

Friday, 10 February 2017

Dragoste...















Dragoste!
Aşa mă strigai tu 
şi eu credeam
că acela mi-e prenumele! 

din volumul "Întâlniri"

Întâlnirea cu mine...















Un zâmbet scăldat întru lumină,
iubirea dintru început
şi palmele în care din faşă am încăput.
Aveţi vreo întrebare?
şirul zilelor l-am pierdut,
am fost ocupată cu viaţa
de când m-am născut.
Vineri. Februarie...
nu-i o zi oarecare...

din volumul "Întâlniri"