Se întâmpla...

Se întâmpla:
de sus cernea,
ce îmi doream
nu mai venea...

îmi era strânsă inima,
bătea puternic,
am simţit-o
că se zbate
şi tu priveai mereu,
în altă parte...


Se întâmpla
să te aştept,
de dimineaţa
până seara,
să nu te văd,
să plâng încet,
de dor stingeau luminile
odată cu-nserarea...


şi nici nu salutai
când era ora de plecare,
în ochii mei
un joc de lacrimi
loc îşi făcea,
în mii de bucăţele
îmi simţeam inima...


Se întâmpla:
anul acesta,
pe timpul ăsta,
la anul cine ştie
câte-or să se
mai întâmple:
dorinţe ne-mplinite,
mângâieri pe tâmple...