Aceleaşi flori de gheaţă...

Şi azi, mai trec pe la fereastră
aceleaşi flori de gheaţă
şi îmi aduc aminte
cum într-o dimineaţă
ne-am desfăcut, iubite,
pe rând
şi-am devenit
dintr-un buchet ce eram,
un fir abia ivit.


Şi azi,
aceleaşi flori de gheaţă,
mă-mbie şi îmi bat
pe la fereşti.
Mă-ntreb:
ce rost au toate astea,
dacă sunt unde sunt,
dacă eşti unde eşti?


Aceleaşi flori de gheaţă
mereu se vor ivi,
eu însă n-am să pot
cuprinde cu privirea
acel ceva ce cândva
 le dădea sclipirea.


Aceleaşi flori de gheaţă
pe păr, pe buze ni se pun
şi ne învaţă
c-aşa-s iubirile care apun,
nu mai revin la viaţă
şi că pe-oriunde lasă scrum
şi-o vagă ceaţă...