De două săptămâni jumate
cuvintele-mi sunt supărate,
versurile-mi sunt pară şi foc
şi-n toate,
dragul meu
te invoc.
De două săptămâni jumate
gândurile mele
sunt undeva plecate,
călătoresc şi ele - departe,
să-şi piardă urma,
să fie uitate.
De două săptămâni jumate
îmi chinui propria sănătate:
nu dorm,
îţi scriu,
mă obosesc întruna
şi dintre toate
cea mai agitată e inima.
De două săptămâni jumate,
nu mai sunt eu
şi-mi pare o anormalitate...
No comments:
Post a Comment