Regret...

Regret.
Că am plecat prea devreme,
când nu trebuia,
că am locuit,
acolo unde nimeni
nu mă mai voia...


Că n-am ştiut
să îmi iau casa-n spate,
că am trăit o parte din viaţă
cu inima pe jumătate...


Că n-am ştiut să dau nume
la câte mă înconjurau,
că uneori tot ce-am ştiut
a fost să dau...


Că încă stau
şi cântăresc,
că încă unii oameni
mă rănesc...

Regret.
Şi nu îmi e totuna,
aş vrea să mă împac
cu mine şi cu lumea.
De ce nu pot să mă dezbrac?
de gânduri care mă doboară...
De ce?
De ce există un de ce?
la fiecare început de seară...


Regret.
că încă mai am lacrimi
să mai iert,
c-am spus cândva
ceva şi pe nedrept...
Regret,
că timp nu am,
lumea nu are:
să ne iubim,
să ne-ntâlnim,
fără motiv să dăruim o floare!