Să nu...

Să nu ne-ntoarcem înapoi
din noi,
nicicând...
căci doar noi ştim
acest război,
cum l-am dus tremurând
şi-apoi
unul altuia ne-am lăsat
trupurile moi...


Să nu dăm astăzi taina,
niciunuia ce din povestea noastră
cu desăvârşire-şi construieşte faima...
Te uită la fereastră,
în galop vine iarna
şi iar e doar a noastră,
te rog eu, nu da taina
n-o vinde pe fereastră.
Nu te cuprinde spaima,
când lucrurile capătă învălmăşeală
şi o iau de-a valma?


Să nu ne vindem precum Iuda,
să nu ne facem unul altuia în ciudă,
nici din priviri,
nici din cuvinte,
ci din arsura lacrimilor
să luăm aminte...


Să nu...
să nu mă minţi
la infinit.
Ci-n graba clipelor,
odată doar,
să fi cinstit...

Să nu ne-ntrecem,
să nu depăşim măsura,
căci linia dintre dragoste-i subţire
şi ne învinge ura.
Nu-i ora de învins,
nu-i ora de dormit,
e însă ora de-nfruntat
tot ce-am iubit...