Iubitule...

Iubitule,
înveleşte-mi tainic filele în tine
căci sunt mult prea dezorganizate,
iar pete de cerneală
nu cu picu-mi scoate,
ci cu o sărutare - toate!


Văd rândurile-mi
se deşiră,
paginile-mi sunt
fără noimă - toate,
dar fără muza care mă inspiră,
se mai poate?


nici nu mă miră,
dau chix în toate
şi poezia se deşiră:
cad rimele,
nu-mi iese nici măsura.
Mi-e versul alb,
mi-e ritmul prea trohaic,
mi-e arzândă - gura?


Ah, nici nu te urneşti din loc,
acum, când plâng cu ochii mari
de nenoroc...
şi nu-i un joc:
mi se deşiră fila,
iar ochiul mi se zbate,
mărind în contratimp pupila...
Din sufletu-mi răzbate,
într-una strănuntând - făptura,
e vers în toate
şi nu mi le-atinge zgura!


Iubitule,
mai încet cu strofele,
păşeşte-ncet
şi simte-le:
în seara asta,
pe un portativ
stau necuvintele...