Mi-e dor de muntele...

Mi-e dor de muntele
urcat în august împreună,
mi-e dor de noi
ţinându-ne de mână,
iar acest dor cu gândul
către-acele locuri întruna mă mână...


Mi-e dor de muntele pe care am păşit,
mi-e dor să te iubesc
la nesfârşit,
mi-e dor de tine
şi de munte-n orice clipă,
fiindcă acolo veşnicia
şi cu timpul se-nfiripă...


Mi-e dor şi-aş vrea
numai o clipă,
să poposim,
să respirăm aer curat,
mi-e dor de augustul cu stele-o mie,
mi-e dor şi de-acest dor
 doar sufletul îmi ştie...

 Mi-e dor de muntele,
mi-e dor de clipa,
de ochii tăi,
a cerului culoare,
când mă gândesc la înălţimi
mi-e dor de tine
şi te cuprind într-una-n sărutare...

Mi-e dor de muntele,
de clipele, minutele,
de toate necuvintele
ce au putut atâta rezista,
lăsându-mă să calc
cu grijă-n palma ta...

Mi-e dor de muntele,
ştiu că ţi-e dor
şi la rându-ţi numeri secundele
ce au eternitatea lor...