Mi-am pierdut frunzele...

Mi-am pierdut frunzele
în prag de seară,
când vântul prin nelinişti
îmi bătea...
Mă simt atât de dezgolită
pe dinăuntru,
poate vedeţi mesajul
şi grabnic mă veţi ajuta:
să-mi găsesc calea,
să-mi iau tributul înapoi,
să mă reîmbrac
în frunzele-mi calde şi moi...


Mi-am pierdut frunzele
şi de-atunci, liniştea,
odată cu dragostea
austeră...
mai pot spera,
toamna să mi le redea,
să nu mai simt
că sunt, aşa stingheră?


Mi-am pierdut frunzele,
de-atunci rătăcesc
şi-mi pare că grabnic
îmi trece şi timpul...
Nu pot nicicum
să mă împac cu gândul
că de mâine,
în frunzele-mi s-ar putea încălzi
trupuri străine...