Limba română...

Nu sunt cuvinte care să exprime,
cât de frumoasă,
cât de complexă,
iubita şi draga noastră
Limba română...
rostită de veacuri,
intens trăită,
tu, din Latină,
eşti larg izvorâtă...


Pe o altă limbă
în veci nu te-aş da,
prin tine-am învăţat
să rostesc "ma-ma"...
Cu tine mă-mbrac,
trăiesc zi de zi,
taină te dau,
altor copii.


Limbă frumoasă,
limbă curată,
de neamul tău
nicicând lepădată...
eşti frumos murmur,

eşti zicătoare,
de-a lungul,
de-a latul
îndrumătoare!


Dăinui de veacuri,
eşti blând izvor,
în orice vreme
tu însăţi eşti dar,
în viaţa noastră
sălăşluieşti
ca îndreptar!