E minunat să poți savura liniștea în brațele celui care te-nțelege și te-alină, să poți vedea fiecare răsărit ca pe o speranță dincolo de neguri - vădită, să poți lua fiecare apus ca pe o victorie! Fiindcă la apus, vinul e mai sângeriu, brațele lui mai calde...fiindcă în adierea vântului seara e ceva ce mișcă în tine, ca ființă, toată simțirea de care ești capabil.
Se-ntâmplă ceva în tine, femeie...se petrece ceva cu tine, fiindcă de-a lungul unui gând se-agită molecule de viață care te fac să pari mai luminoasă.
Ești fericită femeie! Până și Luna îți face concurență în fiecare seară, neștiind că peste zi, tu cu lumina ta adăpostești atâtea suflete!
Ești cea mai fericită dintre ființe. Fiindcă ești tu, cum n-a mai fost alta. Fiindcă da, din tine se zămislește o nouă viață. Știi cât de puternică ești prin asta? Știi că devii invincibilă doar când te numești "mamă"?
Fiindcă copiii, răniții, trădații - bărbați sau femei, deopotrivă - pe tine te caută, de la tine-și iau liniștea mult dorită. Nu e izvor de lumină care să cuprindă tainele sufletului, precum femeia. Negăm uneori acest lucru, dar suntem permanent conștienți că fără zâmbetul ei n-am dărui nicio floare, că fără prezența ei n-am stărui în vreun loc - numai o clipă!
Ești fericită că ți s-au împlinit toate astea! Ai fost lăsată pe pământ să fii mângâietoare. Și-ți iei lumina de la soare. Și te-ncarci noaptea de la stele. Toate astea pentru a perpetua lumina peste toate: pruncii tăi, bărbatul tău, fiecare locșor ce te-a găzduit vreodată! Ești fericită! N-ai motive să nu fii...trebuie doar să vezi cu ochii tăi, femeie...
No comments:
Post a Comment