El a ales...

El a ales
celălalt mal,
fără a mă întreba
ce cred, măcar...

Eu am ales,
ani la rând
m-a iubit,
nu-i pot reproșa
la infinit
clipele de dragoste
ce mi le-a dăruit...

Eu am plecat,
el a ales
să mă aprobe
în tăcere...
Nici o clipă
nu mi-aș fi dorit,
din drum să mă fi oprit,
dar să-mi arate
c-am greșit,
putea să-mi demonstreze
că mult m-am pripit...



El a ales
să își prefacă dragostea
în clipe de tăcere,
eu aș fi vrut
de-ncheietura mâinii
să fi prins,
să nu mă lase
să părăsesc un drum
pe care nu-l voi mai urma...
doi suntem
și din noi,
cenușa-urmă se va scutura,
vor plânge anotimpuri iar,
dar nicicând
pentru dragostea-mi
nu vor mai lăcrima...