Nadina

Nadina

Tuesday 3 February 2015

Clopotele reîntregirii...













Clopotele reîntregirii
până în înalt
mă suiră,
ah, cât de sus
ajuns-am,
până şi fiinţa-mi,
se miră...


Astăzi bat, sus, la cetate,
clopotele reîntregirii
şi simt cum urcăm cu toţii
ca să dăm un sens iubirii...
să dăm strigăt libertăţii,
să dăm ecou nemuririi.


Stăm la uşa cetăţii,
nu-ndrăznim,
dar cu sfială
azi păşim
pe sfinte trepte,
construite cu migală...


Clopotele reîntregirii,
se aud din depărtare
n-ai cum să nu dai
curs chemării,
fiindcă sunt înfiorare
şi rup vrajba care
uneori, pe fiinţa omenească,
n-o lasă s-adulmece-n zare,
nici viaţa frumos să-şi trăiască
şi-apoi cere-ndurare
cu toată puterea lumească
ce pare că, încă, o are...


Astăzi,
din adâncul firii,
se-mpletesc fulgi de zăpadă,
simţămintele-omenirii
se adună, ca să vadă
şi să audă
cum răsună
peste-ntreg ţinutul acesta
clopotele reîntregirii,
cum se-mbrăţişează unii
şi îşi dau mâna iubirii...

No comments:

Post a Comment