Bunicul...

 De mic
bunicul m-a-nvăţat
că n-am în lume
de ce mă teme,
că pentru toate
există o vreme:
de învăţat,
apoi de iubit,
pe tot parcursul vieţii
de trăit...
De trăit mereu
cumsecade,
în dragoste
şi în dreptate...



Bunicul mereu mă-nvăţa,
copil fiind,
să mă joc în legea mea...
să fiu generos,
cumpătat...
De la bunicul,
dragul meu bunic,
multe am învăţat...


Bunicul pentru mine
şi-astăzi este
minunea pururea
trăită în poveste...
din pletele-i şi astăzi
se desprinde,
dulcea şi
înţeleapta-nvăţăminte!


Şi când privesc la părul lui,
atât de nins,
atât de grabnic a albit,
bunicul meu acum e-un basm,
cu file multe de citit!